It's hard to explain

Am cateodata niste faze care ma ingrozesc si pe mine.
Imi dau lacrimile fara nici un motiv si nu pot sa le opresc. Atunci ma navalesc tot felul de idei, tot felul de ganduri de care mi-e frica, toate ideile mele de care imi este frica, la care nu vreau sa ma gandesc pentru ca am un sentiment ciudat ca se pot indeplini, toate gandurile mele in care pied tot ce am si tot ce nu am avut niciodata, si nici nu o sa am. Mie frica de aceste idei, si nu stiu cum sa le opresc sa imi ajunga in cap si ma invadeze, sa ma devoreze pe dinauntru. E nasoala chestia...

Cred ca acuma este unul din momentele astea, cand lacrimile chiar imi navalesc in ochi. Ma port prosteste si vreau sa ma ascund, dar parca atunci fiecare vrea ceva de la viata mea, si ma descopera...apoi eu cad ca intr-un fel de moleseala, nu am chef de nimic, stau intru-un colt al camerei, cu picioarele indoite si imcerc sa le strang cat mai tare cu mainile. Atunci parca fiecare se uita la mine amenintator.

Nu mai suport asta.  M-am saturat
Dupa ce o sa cititi asta o sa  vi se para cat se poate de straniu, si de prostesc, dar pe mine ma enerveaza la culme.