Equestria

Duminică 7 August 2011

Clubul De Echitaţie Equestria

 Ieri am fost la Clubul de Echitaţie Equestria. Un super loc, care mi-a plăcut la nebunie.

Nu am mai fost în viaţa mea pe un hipodrom, şi recunosc, că nici la televizor nu aveam răbdarea necesară, şi tăria să mă uit. Nici măcar nu m-a interesat foarte tare. Eu ştiam una şi bună, “îmi plac caii, şi gata”, dar ei bine caii sunt nişte fiinţe minunate, după, lei şi tigrii, wroahh…

Chiar mi-a plăcut ziua de ieri.

Am mai văzut cai de aproape şi în Vienna, când am fost la Spanish Riding School, dar acolo erau cai numai în grajduri, adică nu am putut să pun mâna pe ei sau ceva de genul ăsta, şi în plus îmi era şi frică, pentru că ei erau cam supăraţi, şi tot dădeau cu copitele în boxele, în care stăteau, sau cum se numesc.

Când m-a pus mama să caut pe net sâmbătă, să văd despre ce este vorba, eram ceva de genu “da bine, o să caut”, dar deja duminică, inima începea să-mi bată, chiar dacă nu văzusem nimic până atunci.

Exact când am ajuns noi se termina o probă, şi îmi părea rău pentru că pe site, nu scria exact, la ce oră încep probele. Dacă ar fi fost la mişto, şi nu m-ar fi afectat pe mine, aş fi zis vorba mea “soarta”, dar de data asta, “soartă”, m-a cam enervat.

Pentru că nu puteam să stam degeaba, ne-am dus pe la grajduri. Nu am văzut, cum am mai spus, niciodată, cai de aproape. Ce m-a uimit, a fost fapt că le  plăcea să li se facă duş, şi felul cum le lucea blana după aceea.

Oamenii de acolo erau foarte civilizaţi, şi m-am simţit ca afară, adică parcă eram în altă lume. Nimeni nu ţipa, nimeni nu urla, toată lumea era prietenoasă. Te simţeai bine atunci. Eu cel puţin m-am simţit bine, şi când am auzit că trebuie să plecăm mi-a părut foarte rău, cu toate că nu eram eu chiar în apele mele, şi num mă simţeam bine.

Am făcut ceva poze pe care vi le dau şi vouă.

 Cool, pozele huh? Mare parte sunt graţie mamei, dar cele cu "feţele", cailor sunt făcute de mine, dar şi cu cea din umbră.