1 an?

A trecut un an, de când am acest frumos blog, pe care îl iubesc, din prima zi din care l-am făcut, cu toate că nu ştiu data exactă, mai precis ziua.
Am aşteptat cred că o lună să scriu postarea asta, dar niciodată nu m-am gândit exact ceea ce aş vrea să scriu, dar era cert ca vreau să vină ziua în care să îmi pun degetele pe taste, şi să încep să scriu ce îmi trece prin cap, chiar dacă nu are nici o legătură cu restul postării. 
Acest an cred că o să fie un am pe care nu am să-l uit prea uşor. Adică anul acesta s-au întamplat atâtea lucruri, chiar dacă nu mi le aduc aminte în detaliu, sau fiecare replică, sau chiar poate unele dintre momentele frumoase, pentru ca nu le-am dat aşa de mare atenţie. Mai mare atenţie am dat momentelor mai grele care m-au făcut sa sufăr, aşa cum cred că o sa se întâmple şi în viitor, pentru că aşa sunt eu:).
A fost un am plin, în care am scris ce mi-a trecut prin cap pe blog.
Ştiu că cea mai lungă şi totuşi cea mai scurtă lună din 2011, în care am cele mai multe postări este februrie. Pur şi simplu acea lună mi s-a părut că nu se mai termină şi simţeam că mor... de aceea am facut şi cele mai multe postări. Inspiraţia cred că a fost la cel mai mare nivel, şi nici nu cred că o să mai ajung la aşa ceva prea devreme.

De ceva vreme se numeşte Tree of life, si nici nu cred că o să schimb titlul prea curând. Faza este că am nevoie de o idde super-mega-extra genială, ca să mă facă să  îl schimb.

Blogul ăsta pentru mine, este cel mai bun prieten, un fel de jural, pe care scriu orice căcat care îmi trece prin cap, orice vorbă de dulce pe care simt nevoia să o fac auzită, să nu o păstrez pentru mine.
Nu ştiu, simt ca blogul este aprope de mine, că mă ascultă chiar dacă nu poate să îmi şi răspundă. Am nevoie de el pentru că în unele situaţii scriu numai de nervi, chiar dacă nu las să se vadă asta, iar el nu poate să mă critice în nici un fel, şi uneori este ceea ce am nevoie.

Love ya!