Awkward.

-Ştiu că am postat atâtea fragmente din atât de multe poveşti, încât nu mai înţelegeţi, care cum este. Scuze pentru asta, dar pur şi simplu imaginaţia mea nu se poate opri, la doar o singură poveste, aşa că eu creez din ce în ce mai mult.-

I know that ths is not in english, but right now I don't really have time, to translate all this post. But I promise, I will do it soon.

Îmi ocup locul din spatele clasei. Îmi scot telefonul, ca să văd exact cât este ceasul. Ce naiba? Am un mesaj. Hmmm, este necunoscut. Alt psihopat? Iar, pe bune? Ei chiar nu găsesc altă metodă?

Off hai să văd ce mai zice şi de data asta. Deschid clapeta glisantă a telefonului meu, care cred că este cel mai scump lucru pe care îl am. Chiar îmi place cu toate că este cumpărat de tatăl meu nătâng, care a crezut că printr-un cadou, va reuşi să mă facă să o agreez pe scorpia de maicămea vitregă. Offf, soarta e aşa de crudă.

Mă aşteptam ca atunci când deschid mesajul să văd pagini şi pagini scrise, dar în schimb, tot ceea ce văd este un „Multumesc”, de la un număr privat. Destul de simplu şi la obiect, dar dacă ar fi fost puţin mai explicitcel care mi l-a trimis, aş fi fost recunoscătoare, dar aşa habar nu am la ce se referă.

Poate este unul din puştiicare a uat parte la discuţia mea cu Ingrid, în care am umilit-o şi am făcut-o de tot rahatul, sau este psihopata de Ingrid, sau taicămiu, care clar nu este mândru de comportamentul meu rebel. Soarta!

Nu am mai făcut asta niciodată, dar apăs pe „butonul” de ’răspunde’. Habar nu am dacă se poate trimite un aşa mesaj din moment ce este privat. Ce porcărie.

Oare ce ar fi mai potrivit „Omule, nu am habar la ce te referi”, sau „Cu plăcere”, sau poate „Dacă ai fi drăguţ poate că ai putea să mă lămureşti şi pe mine”. Mdeahh. Cred că ultima este cea mai bună, sau poate că ar trebui să le combin şi să văd ce iese.

„Mmmm. Cu plăcere, dar eu nici măcar nu ştiu pentru ce mi-ai mulţumit”. Asta e. Scriu repede pe tastatura full qwerty, după caredau sent, şi spre surprinderea mea, chiar se trimite. Hihihi. Off, am înnebunit. Am ajuns să trimit mesaje la un număr privat, care nici măcar nu ştiu la cine naiba ajunge. Doamne dacă am ajuns chiar aşa, înseamnă că este rău, dar dă-o naibii, mă distrez şi eu.

Îmi pun mâna pe bancă, şi capul pe mână pentru a avea o poziţie mai bună. Încă mai am telefonul în mână. Ochii mi se închid, dra sunt întreruptă de telefonul care îmi bâzâie în mână.

Ohh, wow, chiar a ajuns undeva mesajul meu. Deschid clapeta, şi da la mesajul pe care tocmai l-am primit.

Nu că m-aş aş fi aşteptat la ceva gen roman, dar cred că meritam ceva mai mult decât „Pentru tot”. Off ciudat mai e.

Închid clapeta şi blochez telefonul, şi îl pun pe masă. Nu am utut să-l las mult timp acolo, pentru că iar a început să bâzâie.

„Las-o baltă. Nici măcar nu ştiu de ce ţi-am trimis mesajul ăla. Cum te mai simţi?”.

Doamne. Ce ciudat. Cine este nebunul ăsta care îmi trimite mie mesaje, ca şi cum am vorbi de sute de ani, dar eu nici măcar nu am habar cine îmi trimite mesajele astea.