Mâine am religie la şcoală, şi îmi este groază pentru că nebuna ar vrea să ne dea şi un test... Nu este vorba că urăsc Religia sau aşa ceva, doar că dimineaţa la ora 8 chiar nu am chef de nimic. Eu în weekeand deabea mă trezesc la 10, deci este ceva cam mult.
Norocul meu cel mai mare este că profa vorbeşte o moară spartă, şi îşi vede de treaba ei, doar ca să nu zică că nu ne-a zis nimic şi că nu ş-a făcut lecţia. Dacă îţi pui capu' în palme sau eu ştiu, te întorci la colegu', sa îl întrebi cât este ceasu', se uită cu ochişorii ei micuţi la tine, şi te sperie al naibii de rău. Mă rog cu toate astea ea nu este aşa de rea, cum vrea să pară. Chiar am văzut-o pe hol cum vorbea cu copii mai mici, şi chiar puteam să spun că este drăguţă, dar na, totul până vine la mine la clasă...
Credinţa mea în religie, nu este foarte mare, aşa cum ar trebui să o aibă un om care se duce zi de zi la Biserică, dar nici minimă nu este. Credinţa mea este exact potrivită. Nu sunt genul care îşi face rugăciunea de fiecare dată când se aşează la masă, sau de fiecare dată când mă bag la culcare.
Cred în Dumnezeu şi în Iisus Christos, şi toate astea, doar că după mine, nu ai nevoie să te duci la Biserică ca să te rogi, iar rugăciunile să îţi fie ascultate. Ştiu că ne-a zis profa de Religie, -din anii trecuţi, care din păcate a ieşit la pensie, şi cea pe care aş prefera-o înapoi-, că Dumnezeu este peste tot, ceea ce mă duce cu gândul că nu ai nevoie neapărată de Biserică ca să fii un om credincios.
Poate că oamenii care au citit mult la viaţa lor, despre acest subiect, mi-ar găsi imediat nod în papură, dar mă rog. Cred în multe lucruri despre ceea ce ne zice la şcoala profa, chiar dacă despre unele mai am încă unele întrebări, pe care prefer să le ţin pentru mine.
Ştiu că Dumnezeu mă vede pe mine, pe tine, şi pe tine, când faci vreo prostie, aşa că sunt eu cu mine înpăcată, pentru că unii poate scapă în viaţa asta, dar în faţa Lui, toţii. o să fim nimicuri.
Este aiurea. Eu doar am simţit nevoia să scriu despre aşa ceva, pur şi simplu. Mi-am descărcat sufletul, iar acuma mă simt mult mai bine.
Sunt total de acord nu ii inteleg pe acei fanatici care se duc la biserica in fiecare zi iar imediat ce ies pe usa bisericii incep sa barfeasca.Prefer sa ma rog acasa unde nu ma vede nimeni.
ReplyDeleteŞtiu. Sau mai sunt babele alea care se duc toată ziua bună ziua la biserică, numai ca să se vadă cu cutăreasca, şi ca să stea de vorbă. Pe bune, odată într-o iarnă, m-am dus să mă spovedesc, şi m-am aşezat din întâmplare lângă o babă, care vorbea cu alta, despre cum i-a crescut ei, nu ştiu ce copac din faţa curţii, şi cât de mică era ea, cnd l-a plantat... Aiurea!
ReplyDelete