Moş Nicolae

 Toată lumea ştie că mâine este 6 Decembrie, iar mai exact că în seara asta o să vină Moş Nicolae. Pentru mine faza cu Moş Nicolae, s-a cam risipit de mult, nu pentru că mi-ar fi spus ai mei că nu există, ci pur şi simplu pentru faptul că mi-am dat seama că nu are cum Sfântul Duh, să vină şi să îţi pună în ghetuţe cadouri. Totuşi nu pot să fiu ipoctrită, aşa că încă mă bucur că mâine vine Moşul, iar undeva în adâncul meu încă aş vrea să fiu mică şi credulă... Sweet childhood.
Mi-aş dori încă să fiu la grădiniţă şi să aştept la masa mea singură să vină mama să mă ia, iar a doua zi dimineaţă să vină moşul, pentru că măcar aşa ştiam şi eu că mă iubeşte cineva... -copilăria mea nu a fost una pe care să spun că o iubesc, şi sincer chiar nu aş mai vrea să trec încă o dată prin aşa ceva. încă îmi aduc aminte că moşul mi-a adus o dată o păpuşă, iar fetele de la grădiniţă din invidie, s-au dat pe lângă mine ca şi cum am fi prietene, mi-au luat păpuşa, s-au jucat cu ea, după care au făcut ele cumva să îi rupă un picior. nu am să uit niciodată cât am putut să plâng. pe atunci nu ştiam ce a spus Shakespeare: "Hell is empty, and all the devils are here.", dar acuma ştiu asta, şi habar nu are câtă dreptate îi dau.-
Încă cred că Decembrie este cea mai frumoasă perioadă din an, şi că ar trebui să mă bucur de ea, mai mult decât o fac, şi poate să şi arăt asta, doar că m-am obişnuit să fiu tot timpul supărată, şi să am faţa mea de indiferenţă pe faţă. Îmi este mai bine aşa.