Coşmar.

Stau singur în camera mea pregatindu-mă să ies afară pentru o plimbare care ar putea să îmi ia din minte toate amintirile din ziua acesta.
Ziua de azi a fost un total dezastru... Nu am avut chef de nimic şi de nimeni, şi când în sfârşit am gasit şi eu un mod de-ami omorî timpul, am fost întrrupt de director care mi-a smuls ţigara din mână. A ieşit destul de rău, şi poate o să-mi scadă nota la purtare. Ce porcarie, de atâtea ori am fumat în liceu, dar niciodată nu m-a prins nimeni, şi totuşi azi cred că m-a spus cineva, pentru că altfel nu aveau cum să afle. Idiotu' naibii...
Îmi trag repede pe cap bluza negră, şi ies din casă ca o vijelie.
Capul îmi bubuie şi iar simt starea aceea de greaţă, bine cunoscută de mine, acea stare de euforie, când simt că plutesc, dar nu ţine niciodată foasrte mult. Ceea ce văd în faţa ochilor începe să se înceţoşeze, iar greaţa se agravează.
Nu am mai vazut-o pe fata aceea de multă vreme... Chipul ei îmi este aşa de bine păstrat în amintiri şi totuşi aşa de departe.
În capatul aleii goale, cu un covor de frunze ruginii, aşternut pe jos, se formează un mic vârtej din cauza vântului care suflă destul de tare. Păşesc într-o băltoacă iar adidaşii mei se pare că au mai primit un strat nou de jeg.
Scot pachetul de ţigări, îmi iau bricheta din buzunar, şi îmi aprind o ţigară. Nici nu apuc bine să trag un fum, că în faţa mea se întâmplă ceva foarte familiar.
În acel mic vârtej, se formează conturul unui trup, de fată cu părul până la talie. Ea e! Scap ţigara din mână de uimire, şi o las pe jos să ardă în nesimţire.
Ochii ei de un albastru marin mă străpung aşa cum fac de fiecare dată când ne întâlnim.
Trupul ei zvelt şi părul castaniu până la talie, o fac să arate ca o zeiţă. Fac paşi mărunţi cătrea ea, pentru a încerca să îi vorbesc, să încerc să intru în contact cu ea, dar poate că nici de data aceasta nu am să reuşesc, aşa cum nu reuşesc niciodată.
Nu vreau să fugă din nou de mine. Aş fi distrus dacă ar mai face asta încă o dată. Inima începe să alerge din ce în ce mai atre, iar frigul de afară deja nu mai este simţit.
Vântul prinde putere suflându-mi părul creţ lăsat să crească excesiv. Ea stă nemişcată, iar eu mă apropii din ce în ce mai mult de ea.
Un sărut. Un singur sărut, şi voi afla dacă este reală, dacă este pe Pământ aşa cum suntem toţi. Trebuie să ştiu că este reală, pentru că, dacă nu este, înseamnă că am innebunit, şi am început să mă îndrăgostesc de înghipuiri.
Stau în faţa ei, iar ea nici nu cred că respiră, pentru că a rămas mişcată de aşa multă vreme.
O vreau mai aproape, tot mai aproape. Îmi strecor uşor mâna pe conturul feţei ei, întâlnindu-mă cu acel păr castaniul catifelat. O simt, este realăăăă... îmi este frică să nu fac vreo mişcare greşită, să o sperii, şi să fugă iar de mine.
Îşi mişcă ochii în toate direcţiile, ceea ce îmi dă de înţeles că îmi cercetează faţa, pentru fiecare detaliu. Şi-a pus mâna peste mâna mea de pe faţa ei, iar eu încep să mă apropii, închizându-mi ochii, aşteptând ca buzele noastre să se întâlnească. Aştept, şi aştept. şi aştept, dar nimic nu se întamplă. Deschid ochii şi rămân uimit, dar totuşi nici chiar aşa de uimit, pentru că mă aşteptam să fugă din nou. Mâna îmi stă cocoţată ca tâmpita în aer, o las uşor jos pe lângă corp. În gând 'strig' un fuck, apăsat, îmi bag mâinile în buzunar şi plec din loc.
Nu mai suport este un coşmar.
Câteva fantome din jurul meu se holbează la mine, aşa cum fac de fiecare dată şi se pare că înceracă să vorbească cu mine, dar împiedic vocea lor să ajung până la urechile mele. Le las în urmă, chiar şi pe Toby. Nu am chef de elleeeee...
M-am îndrăgostit de o fată nebuneşte, mai exact de o fantomă.