Apartament mare...

Apartamentul lui arăta groaznic, dar imens. Cred că este unul dintre cele mai luxoase apartamente din câte am intrat în viaţa mea.
Barul era plin de sticle de wiskhy, pahare din acelea cu fundul gros, şi alte sticle cu nişte lichide colorate în ele. Brusc am realizat că de când ne cunoaştem nu l-am văzut bând nimica. Adevărul este că nici nu am fost la vreo petrecere împreună. Dar să continuăm. pe peretele, cu uşa care cred că dădea spre dormitor, se afla o plasmă imensă cu ecaran din acela foarte-foarte plat, în care nici acuma nu înţeleg unde intră atâtea fire...
În faţa ochilor mei se afla un geam imens, din tavan până în podea, care avea o privelişte imensă. Tot New Yorkul se vedea de aici, şi mai ales că acuma este noapte, totul pare de poveste.
Peste tot sunt aruncate haine, în special tricouri de toate culorile, iar undeva lângă imensa canapea, din mijlocul sufrageriei, se afla tricoul pe care îl avea ieri pe el. Canapeaua imensă albă, parcă îmi făcea cu ochiul, să mă duc şi să mă aşez pe ea.
-Ei ce zici, m-a întrebat puţin stânjenit. Pentru mine sincer dezordinea nu mai era un cine ştie ce mari lucru, pentru că pot să zic că şi camera mea se lua la întrecere cu a lui.
-E bine. Dacă ar fi fost prea curată aş fi zis că eşti un pshihopat., am zis, încercând să scot un zâmbet cât mai natural.
Din cauza ploii torenţiale, bluza de pe mine încă era udă, iar părul şi blugii să nu mai zic.