Friday, September 30, 2011

No title.

All i keep saying is: screw you!!

Distance

Love.Love.Love.
Tot ce este ca melodie folosită în Tvd este bestială, iar melodia asta este una dintre cele mai bune ale Christinei.

Happy b-day Sofia!

La  mulţi ani Sofia!!! Să creşti mare, să fii sănătoasă, să ai în viaţă tot ce îţi doreşti, să fii fericită şi să ţi se împlinească toate dorinţele.

Duminică ne facem de cap!!!.


1 an?

A trecut un an, de când am acest frumos blog, pe care îl iubesc, din prima zi din care l-am făcut, cu toate că nu ştiu data exactă, mai precis ziua.
Am aşteptat cred că o lună să scriu postarea asta, dar niciodată nu m-am gândit exact ceea ce aş vrea să scriu, dar era cert ca vreau să vină ziua în care să îmi pun degetele pe taste, şi să încep să scriu ce îmi trece prin cap, chiar dacă nu are nici o legătură cu restul postării. 
Acest an cred că o să fie un am pe care nu am să-l uit prea uşor. Adică anul acesta s-au întamplat atâtea lucruri, chiar dacă nu mi le aduc aminte în detaliu, sau fiecare replică, sau chiar poate unele dintre momentele frumoase, pentru ca nu le-am dat aşa de mare atenţie. Mai mare atenţie am dat momentelor mai grele care m-au făcut sa sufăr, aşa cum cred că o sa se întâmple şi în viitor, pentru că aşa sunt eu:).
A fost un am plin, în care am scris ce mi-a trecut prin cap pe blog.
Ştiu că cea mai lungă şi totuşi cea mai scurtă lună din 2011, în care am cele mai multe postări este februrie. Pur şi simplu acea lună mi s-a părut că nu se mai termină şi simţeam că mor... de aceea am facut şi cele mai multe postări. Inspiraţia cred că a fost la cel mai mare nivel, şi nici nu cred că o să mai ajung la aşa ceva prea devreme.

De ceva vreme se numeşte Tree of life, si nici nu cred că o să schimb titlul prea curând. Faza este că am nevoie de o idde super-mega-extra genială, ca să mă facă să  îl schimb.


Blogul ăsta pentru mine, este cel mai bun prieten, un fel de jural, pe care scriu orice căcat care îmi trece prin cap, orice vorbă de dulce pe care simt nevoia să o fac auzită, să nu o păstrez pentru mine.
Nu ştiu, simt ca blogul este aprope de mine, că mă ascultă chiar dacă nu poate să îmi şi răspundă. Am nevoie de el pentru că în unele situaţii scriu numai de nervi, chiar dacă nu las să se vadă asta, iar el nu poate să mă critice în nici un fel, şi uneori este ceea ce am nevoie.

Love ya!




Sunday, September 25, 2011

Echo


Hello, hello, anybody out there?,'cause I don't hear a sound. Alone, alone. I don't really know where the world is but I miss it now.

I'm out on the edge and I'm screaming my name, like a fool at the top of my lungs. Sometimes when I close my eyes I pretend I'm alright, but it's never enough. Cause my echo, echo, is the only voice coming back, my shadow, shadow, is the only friend that I have.

Listen, listen. I would take a whisper if that's all you have to give, but it isn't, isn't you could come and save me? Try to chase it crazy right out of my head.


I'm out on the edge and I'm screaming my name, like a fool at the top of my lungs. Sometimes when I close my eyes I pretend I'm alright, but it's never enough. Cause my echo, echo, is the only voice coming back, my shadow, shadow, is the only friend that I have.

I don't wanna be down and, I just wanna feel alive and get to see your face again once again. Just my echo, my shadow, you're my only friend.

I'm out on the edge and I'm screaming my name, like a fool at the top of my lungs. Sometimes when I close my eyes I pretend I'm alright, but it's never enough. Cause my echo, echo, oh my shadow, shadow.

Hello, hello, anybody out there?



Saturday, September 17, 2011

Under Pressure!

I will be under pressure,... from monday. :)
Pressure pushing down on me, on you, on us.
But people love stress.

Leave me out!!! (screaming)


One of the best bands!

The script a avut un mare loc in inima mea tot timpu, si m-as intoarce tot timpul sa le ascult melodiile superbe.
Versurile, care sunt cu caruta inseamna foarte mult pentru mine, pentru ca au o poveste, fiecare melodie de-a lor are o melodie care poate se poate potrivi si cu povestea vietii tale. Adineauri m-am uitat la X-Factor, si a fost un tip Andrei care a cantat "the man who ca't be moved", si cand l-au intrebat de ce a ales aceasta melodie, el a raspuns foarte simplu "pentru ca asta as face eu pentru o fata", asa ca tipul asta va poate dovedi toata sporovaiala mea de mai sus.




SoulKittyKat : They have their own sound and it's an awesome sound
(a spus un tip de pe YouTube)

Again?

Life's a bitch şi nu se satură de accelaşi joc, pe care îl joaca de ani cu mine. Ieri am simţit cum mă înjunghie în suflet, şi cum lacrimile îmi năpădesc în ochi, şi poate că mi-am dat seama că nu merită. Vreau sa se termine anul asta mai repede, şi sa termin cu tot.

Monday, September 12, 2011

He's a cold one and it hurts me so!

Cause we'd be so free-
Happy alone
Sharing a smile
So far from home
And we would laugh
Laugh till we cried
Making up songs
You're making me lie

Mă rog toată treaba nu este aşa de pompoasă, cu toată faza cu cântecele şi cu râsul până am plâns, dar ar fi fost frumos ca realitatea să fie ca în cântecul ăsta.
Un neamţ mi-a căzut cu tronc răăuuu de tot, iar în ziua când am plecat de la mare, nu mai ştiam de mine, şi pur şi simplu aş fi vrut să repet ultimele 4 zile la nesfârşit, chiar dacă nu a fost mare scofală cu zilele astea. Din prima zi când l-am văzut la pişcină, cum cobora scările am, am,am simţit cum conturul buzelor mele se desenează într-un zâmbet, iar ochelarii apoape că îmi căzuseră de pe ochi, şi faţa mea cu siguranţă se înroşise, aşa cum se întâmplă de fiecare dată... şi mă enerveazăăăăă.
Restul zilelor cum am spus nu au fost foarte însemnate, pentru că toată 'conversaţia' (şi ce mai conversaţie-sunt doar ironică-) s-a petrecut între nişte mici ochiade, care nu erau chiar aşa de scurte.
Îmi era ciudă că cei de la hotel nu mi-au dat şi mie brăţară verde, care semnifica că ai peste 14 ani, iar mama mă tachinnna într-un hal, şi chiar mă enerva când îmi zicea 'tu nu vezi că nici nu se uită la tine pentru că nu ai brăţară verde?', iar eu mai aveam puţin şi o strângeam de gât... mă rog, nu mai contează, dar la momentul respectiv chiar mă enerva. Oricum toate au trecut şi eu nici măcar o poză nu a putut să-i fac, pentru că ar fi observat.
Tot ceea ce mai am este o faţă imprimată în capul meu, pe care am să o desenez poate în seara asta sau mâine, pentru că nu vreau să uit nici un detaliu.
DEocamdată mănânc nişte gem de cireşe, foarte bun, şi mă gândesc la amintiri. Orice aş face sunt foarte romantică, şi poate că peste 2 ani, sau mai puţin probabil că voi râde de toate chestiile astea, dar hai să fim sinceri fără ele înseamnă că ai trăit degeaba, şi că ai trecut pe lângă ele, aşa cum zice tata, 'ca o raţă încălţată'.


I wish you were here.

 Nu îmi vine să cred că în sfârşit a apărut şi videoclipul de la 'Wish you were here', o melodie a lui Avril pe care o iubesc la nebunie.

I love the way you are
It's who I am don't have to try hard
We always say, Say like it is
And the truth is that I really miss

Astea sunt de departe cele mai semnificative versuri, care mă afectează cel mai tare, şi care cu toate că mă rănesc, le iubesc din tot sufletul.
Nu am ce să-i fac. Orice aş face tot la Avril mă întorc. Tot la versuri pline de suflet, şi la emoţii pe care le simt în mine, dar pe care nu le las să iasă afară. Am atâtea lucruri pe care aş vrea să le spun dar de fiecare dată mă opresc, şi dau 'publish post', fără să mă mai gândesc să mai adaug ceva, să mai îmbunătăţes, să pun mia mult din mine, pentru că e mai bine să ştiţi doar un sfert din mine ;).
Videoclipul este ca de obicei foarte bine ales, şi foarte bine regizat, aşa că bravo băieţi. 



Saturday, September 10, 2011

Beastly

Am văzut filmul ăsta acuma o săptămână şi mi-a plăcut la nebunie. ştiam de filmul ăsta de prin iarnă când am văzut cartea la diverta, iar la sfârşit scria ceva de genul "o să apaără şi film după această excepţională carte, unde în rol principal va fi Vanessa Hudgens.",sau smthing like this. Atunci nu mi-am luat-o şi nici în prezent nu o am pt. că am investit în alte cărţi, care deja ştiam cum erau.
Mă rog, prea multă vorbăraie, şi pierd de fapt subiectul pentru care fac postarea asta.
Iubesc flmul ăsta şi cred că este unul la care m-aş mai uita de cel puţin 100 de ori, aşa cum fac şi cu Saga Amurg, Twilight, fără să mă plictisesc, şi fără să mă gândesc iar şi iar la accelaşi lucru, pe care clar nu vi-l spun :P. 
Vă las să vă convingeţi singuri, pentru că doar din trailer chiar puteţi să vă îndrăgostiţi de film.



Sunday, September 4, 2011

Noapte plină.

I-am zis Ariei, să vină la mine acasă, ca să ne ia cu maşina Daniel. Pentru că s-a făcut deja ora 5:30, o un pe Aria.
-Alo? Aria unde eşti?
-Acuma ajung, imediat intru pe strada ta...
-Ok, vorbim atunci.
Apăs pe butonul roşu, după care mă uit pe braţul meu, unde încă mai aveam numărul lui Daniel. Îl scriu repede şi aştept să îmi răspundă.
-Bună. Sunt Kate.
-Hei. Bună.
-Ştii că mi-ai zis, că ai putea să vii să mă iei petru petrecee. Mai este valabilă oferta?
-A, da, cum să nu. Oricum eu veneam să te iau, chiar dacă aveai de gând să vii sau nu. Gata eu, sunt în faţa casei tale.
Şi mi-a închis. Am rămas stană de piatră, cu telefonul în mână, şi cu degetele în jurul lui, pentru că nu mă aşteptam să vină, să mă ia, fără să vorbesc cu el.
Mă uit repede pe geam pentru a mă asigura că nu a glumit. Dar chiar nu  aglumit. Maşina lui neagră, cu geamuri fumurii este în faţa casei mele.
Ies repede pe uşa din faţă, şi o încui cu sârguinţă.
Când îmi întorc faţa spre stradă, văd că vine repede şi Aria.
Alerg spre maşină, pentru a mă asigura că Daniel nu se supăra, că am adus-o şi pe ea.
Are geamul deschis , şi bag capul pe geam.
-Daniel, vreau să te întreb ceva de ultimă oră., am zis foarte repede.
-Zi.
-Uite, o vezi pe fata aia care vine spre casa mea?, i-am arătat-o pe Aria, care mergea agale, pe trotuar. Am rugat-o şi pe ea să vină, sper că nu te superi.
-Nu. Este perfect, cu cât mai mulţi, cu atât mai bine.
-Da. Şi mă întrebam, că poate poţi să o duci şi pe ea cu maşina..., şi am terminat eu cu un zâmbet.
-Da. Sigur. Să nu-ţi faci probleme pentru asta., şi mi-a zâmbit şi el.
Ajunge şi Aria, lângă maşină, şi îşi bagă şi ea capul pe geam, lângă al meu.
-Bună, eu sunt Aria.
-Hei, mie poţi să-mi spui Daniel. Hai vă urcaţi, sau ce mai aşteptaşi.
Aria, m-a lăsat pe mine în faţă, în timp ce ea s-a dus pe locurile din spate, care sunt ceva mai înguste.
Daniel porneşte motorul, iar eu întrerup liniştea.
-Şi unde este mai exact această petrecere,. am întrebat eu curioasă
-Câteva străduţe mai încolo. Nu foarte departe de aici.
-Ok., a zis Aria, destul de entuziasmată.
În seara asta chiar trebuie să discut cu ea despre ceea ce se întâmplă, la ea acasă, şi de ce îşi doreşte aşa de tare să plece de acolo. Sper că nu este nimic grav, pentru că nu prea ştiu cum aş putea să o ajut, şi ce sfat aş putea să-i dau.
Ajungem în faţa unei case ceva mai mare decât am obişnuit să văd pe aici. Ne-am dat jos din maşină, şi am trântit toţi uşile cu zgomot.
Muzica este tare dată, aşa cum se obişnuieşte la o petrecere adevărată. Nu prea am fost la multe petreceri, pentru că sinceră să fiu nu prea îmi place muzica tare, doar dacă este la mine în căşti. Oricum se pare că dj-ul de la petrecerea asta, este destul de bine pus la punct cu lumea muzicii bune.
-Haide fetelor, doar nu vrem să pierdem vremea pe aici. Nu-i aşa?
-Nu. Absolut nu!, a zis Aria foarte entuziasmată.
Cu toate că eu am vrut să vin, şi chiar eu i-am spus Arie despre petrecere, dintr-o dată am impresia că nu este o idee chiar aşa de bună.
Am un tic de care nu pot să scap oricât aş încerca. Îmi muşc buza pe interior, numai atunci când am o stare de nervozitate, sau când presimt că ceva nu este bine. Aşa am făcut şi acuma, când mă uit la Aria. Nu puteam să dau acuma înapoi, trebuia să merg mai departe. Încă îmi este frică că va ajunge la vechile ei obiceiuri, aşa că trebuie să stau cu ochii în patru.
Daniel nu a mai spus nimica, şi a luat-o înaintea noatră, ca o gazdă bună, cum se pretinde că ar trebui să fie.
Pătrundem în curtea mare a casei, care din stadă, nu se vedea, din cauza gardului verde excesiv de mare. Peste tot sunt tot felul de decoraţiuni, care seamana mai mult cu hârtie igienică colorată, din cauza felului dezordonat în care sunt puse. Pe gazon văd pahare mari, roşii, albastre, galbene, din carton, care cred că sunt folosite. Pe lângă ele sunt mucuri de ţigări, şi iar sentimentul meu de mai adineauri, îşi face apariţia. În copacii din faţa casei, sunt puse fire luminate, care se folosesc iarna, la decorarea caselor. Cred că aceştia erau singurii care arătau mai omeneşte.
Câţiva petrecăreţi pe ici şi colo, stau şi vorbesc cu pahare pline de băutură în mână. Treuia să îmi dau seama că asta voi găsi aici.
Gândurile mi-au fost întrerupte de o voce de băiat:
-Hei, Danny boy! Cine sunt puicuţele pe care le-ai adus cu tine?
 În faţa noastră avem un băiat, inalt, cu ochii albastrii ca oceanul, -pe care obişnuiam să fac surf-, cu părul şaten deschis, şi îmbrăcat cu o cămaşă în carouri, blugi, şi picioarele goale. când am văzut că nu are nimic în picioare mai aveam puţin şi izbucneam în râs, dar m-am abţinut cât de mult am putut.
            Daniel face o srângere de mână complicată cu el, după care arată mai întâi spre mine, şi după aceea spre Aria, spunându-ne numele.
            -De ce eşti aşa de egoist, şi le păstrezi numai pentru tine?, l-a întrebat tipul cu ochii albaştrii, pe Daniel. Adule în casă! Hai, hai, hai..., ne-a zorit el.
După ce băiatul s-a mai îndepărtat de noi, m-am apropiat şi mai mult de Daniel, spunându-i cu voce joasă.
            -Cine este tipu’?, am întrebat curioasă.
            -El, este gazda ta!, mi-a spus zâmbind.
            -Şi, cum îl cheama? Pentru că sincer nu vreau să mă fac de cacao....
            -El e Ricky., după care s-a îndreptat spre casa cu geamurile de la parter, din pământ până la tavan. Iubesc farte tare acest tip de geam, numai că nu îţi mai lasă nici pic de intimitate.
            -Ai auzit Aria? Tipul cu care am vorbit mai devreme, sau tipul care a vorbit cu noi, este Ricky.
            -Ooo, Ricky. Haide că vreau să fac cunoştinţă cu el.
            M-a luat de mână şi m-a târât după ea, până în casă. Şi când spun târât, vorbesc foarte serios. Dacă ar putea să fie şi ea puţin mai graţioasă, nu ar strica chiar deloc.
            Am ajuns foarte uşor în mijlocul camerei, unde se află o masă, cu băutură, şi sucuri. Aria nu a putut să se abţină şi şi-a luat un suc de vişine, după are a pus mâna pe sticla de vodkă, pe care a întors-o cu fudul în sus, din care a curs lichid cât să umple paharul până atunci plin trei sfertri, cu suc de vişine. M-am uitat urât la ea, în timp ce îmi puneam suc  într-un pahar.
            -Ce, ce e?, a spus nevinovată.
            -Cum adică ce e? Ţi-ai pus vodka peste suc. Cum aş putea să nu observ.
-Suntem la o petrecere Kate. Relaxsează-te. Doar unul.
-Da, bine, cum zici tu. Chiar nu vreau să mă cert cu tine, dar dacă te găsesc pe 7 cărări, să nu te aştepţi să vin să te iau., i-am zis pe un ton destul de dur şi alarmant.
-Ok, mama. Mă duc la baie., a zis ea ca replică, pe un ton sarcastic.
Nu îmi place absolut deloc ce a trebuit să-i zic adineauri, dar trebuia să o fac, pentru că altfel, nu am nici o şansă să mă asculte. Aşa măcar m-am făcut auzită. Sper să nu facă vreo prostie.
După ce mi-am dat seama  că Aria m-a părăsit, am observat că sunt înconjurată, de o mulţime de oameni pe care nu îi ştiu. Mă ridic pe vârfuri încercând să caut pe cineva cunoscut, o căpăţână familiară, cu care puteam să îmi petrec vremea. Şi iat-o acolo. Căpăţâna creaţă, pe care am văzut-o de atâtea ori în ultima vreme.
Îmi iau paharul cu suc de vişine, şi încerc să mă strecor spre Tom.
Oricât de tare este muzica, tot se aud ţipete, şi pot chiar să prind din zbor câteva cuvinte, chiar foarte clare.
 M-am apropiat şi mai tare de trupul înalt al lui Tom, care stă cu spatele la mine. De data aceasta este îmbrăcat diferit. Are o geacă de piele pe el, cu o cămaşă în carouri, blugi şi teneşi. Nu m-aş fi aşteptat la o aşa ţinută din partea lui.
Îniainte să apuc eu să-l bat pe umăr se întoarce el, şi îmi zâmbeşte larg, poate că cel mai larg zâmbet , de când l-am cuoscut. Cine ştie care era motivul pentru care zâmbea, dar cred că sunt pe cale să aflu.
-Hei Tom, ce cauţi aici? Credeam că nu vii.
-Da, păi cel puţin aşa aveam în plan, dar m-am gâdit mai bine şi am zis, „de ce nu?”, iar acuma iată-mă aici.
-Mă bucur că ai venit. Pe Daniel l-am pierdut în mulţime, dar nu cred că te prea interesează, iar pe Aria, am lăsat-o să se ducă la baie cu un pahar de vodkă. O noapte frumoasă, nu-i aşa?
            -Ahh, da, păi nu chiar dream night., mi-a zis cu părere de rău în voce.
            -Ştiu., i-am răspuns şi eu după un minut de tăcere, în care m-am analizat din nou situaţia. Ce ai în pahar? Adică ce bei?
            -Suc de vişine, preferatul meu, cu o picătură de vodka, dar nu multă, aşa că stai calmă.
            -Nu şi tu... Credeam că eşti întreg la minte., şi am terminat cu un oftat adânc, după care mi-am îndreptat privirea spre paharul aprope gol, cu suc de vişine.
            Atmosfera dintre noi a devenit destul de monotonă. Nu am vut să îmi ridic privirea, iar asta cred că l-a cam supărat pe Tom, pentru că simt că devine  destul de tensionat. Nu cred că a mai suportat, şi şi-a strecurat uşor mâna pe conturul feţei mele, după care a încearcă să o ridice. Nu am opus rezistenţă, penrtu că mi-am dat seama că nu am nici un sorţ de izbândă.
            -Nu vreau să te supăr. Hai vino să ne luăm băuturi noi.
            Simt cum pielea îmi fiebe în locul unde şi-a pus mâna mai adineauri, şi chiar cred că m-am înroşit. S-a uitat adânc în ochii mei, fără să scoată nici o vorbă, după care şi-a retras mâna.
            Iar îmi muşc buza pe dinăuntru. Iar sunt tensionată. Tot trupul îmi este încordat ca naiba.
            Fără să îmi dau seama, am început să strâng destul de tare paharul roşu.
            -Dă-mi paharul., mi-a zis.
            -Bine. Ia-l., i-am zis puţin răstită.
            I-am dat paharul, şi m-am întors fără să mă mai uit la el. Am pornit cu paşi repezi spre masă, şi oarecum îi simţeam prezenţa în spatele meu. Simţeam vibraţiile teneşilor lui. Îi şimţeam parfumul, pe care până acuma nu l-am observat aşa de tare. Miroase îmbietor..., dar nu trebuie să m gândesc la aşa ceva.
            Iau un pahar albastru, pun repede suc de vişine şi mă îndrept spre ieşirea din casă. Nu am vrut să ştiu dacă Tom este în spatele meu, pentru că aş cam vrea să scap de el.
            Se pare că m-am mişcat prea încet pentru că este deja lângă mine, sorbind din pahar.
            -Unde te duci. Adică lasă, nu contează unde te duci, pentru că acuma vreau eu să te duc undeva.
            M-a luat de mană, conducându-mă undeva în spatele casei. Nu am făcut nici cinci paşi, că eu m-am şi opintit nevrând să merg.
            -Ce e? Ce s-a întâmplat? Eşti supărată?
            -Da, adică nu, adică da... Vreau să mă duc acasă.
            Tom a oftat şi a început să vorbeasă foarte convingător.
            -Hai măi nu fii aşa copil. Ai venit la petrecere. Trebuie să te distrezi. A stat un minut fără să zică nimic, după care şi-a continuat discursul. Ricky, are o trambulină în spatele casei. Obişnuiam să vin la el acasă, când eram mici, numai că să mă dau în ea. O să fie distractiv. Hai.
            Când am auzit de trambulină, parcă întreaga situaţie nu mi s-a mai părut atât de tristă, şi avea şi el dreptate: nu sunt un copil care atunci când se supără, îşi ia jucăriile, şi pleacă acasă. Hai. Ce mai contează? Până la urmă şi aşa nu am să mă înţeleg cu Aria când am să-i spun că vreau să plec.
            -Bine, hai.
            Când m-a văzut că am acceptat, mai avea puţin şi sărea în sus de bucurie, iar pe faţă i-a apărut un zâmbet larg.
            -Mergem sau ce?, i-am spus când l-am văzut că se holba.
            -Mhmm., mi-a spus râzând.
            Nu ne-a luat mult, şi am ajuns la trambulină. Acuma am înţeles, de ce îi plăcea aşa de tare. Trambulina asta este pur şi simplu uriaşă.
            Îmi dau repede jos teneşii negrii, şi îi azvârl lângă trambulină. Cum am terminat, m-am cocoţat, şi ca un copil mic, fără minte, care se bucură, şi când îi dai o monedă, încep să sar. Nu după multă vreme, mă urmează şi Tom.
            Am obosit desul de repede, iar prin gâfâituri Tom încearcă să îmi spună ceva.
            -Îţi place?
            -Da., am spus şi eu cu voce terminată.
            -Hai să ne oprim puţin, te rog. Am obosit.
            -Ok. Stop., am zis şi m-am trântit pe plasă.
            M-am aşezat turceşte, iar Tom s-a aşezat lângă mine. Chiar m-am distrat, poate că mai mult decât m-am aşteptat. Nu m-am mai purtat de multă vreme aşa de copilăreşte, şi chiar trebuie să spun că a cam început să îmi placă...
            -Te-ai distrat, huh?
            -Da foarte bine. Încă mai gâfâiam aşa că cuvintele mele au ieşit cu pauze destul de mari între ele.
            -Mă bucur. Speram că aşa se va întâmpla.
            Am auzit destul de târziu ce a spus, pentru că eu eram prea captivată de cerul plin de stele, care ne veghează în seara asta.
            Când şi-a dat seama că nu am auzit, s-a uitat şi el spre cer, pentru că mă vedea cât sunt foarte fascinată de el. Poate că nu înţelegea prea bine de ce sunt aşa de atentă, la aceste mici puncte, care stau tot timpul, seara pe cer, acoperindu-ne ca o pătură, arătându-ne cât de frumoasă poate să fie şi o noapte normală.
            -Îmi plac stelele, şi îmi place să mă uit la ele în linişte., am spus în timp ce mă întindeam pe spate, pentru a vedea mai bine.
            -Păi da fiecare cu ce îi place, ştii cum e. După ce a terminat de vorbit s-a întins şi el lângă mine numai că de data asta nu chiar aşa de aprope.
            -Insensibilule., i-am zis şi m-am uitat urât la el.
            -Nu sunt insensibi, doar că, fiecare cu cei place.
            Am stat puţin în linşte, după care am zis.
            -Gata, atunci eu a terminat aici., am zis în timp ce mă ridicam în capul oaselor.
            -Hai, măi nu., iar mâinile lui s-au încordat în jurul trunchiului meu, după care m-au tras la loc, şi mai apoape de el.
            Nu m-am aşteptat la aşa ceva, iar în momentul ăsta suntem mai aproape ca niciodată. Când m-a tras lângă el, nu am mai căzut pe spate, ci întro parte, iar el încă are mâinile în jurul trunchiului meu. Şi el este într-o parte, iar poziţia, este de aşa natură, încât poate să se uite în ochii mei.
            Mă uit prin el, şi îmi muşc buza pe interior, de data asta mai tare ca niciodată.
            Părul meu lung îmi este răvăşit, iar câteva şuviţe îmi sunt pe faţă. Îşi ridică uşor mâna şi mi le dă la oparte, cu mare atenţie. Înghit în sec, după care simt cum inima îmi bate rău de tot în piept, şi cum muşchii din tot corpul îmi îngheaţă. Mintea îmi este încetinită, iar imaginea din faţa ochilor mei nu mai este chiar aşa de clară.
Cum am ajuns tocmai aici? De ce simt aşa ceva pentru Tom?
Mâna lui a rămas pe conturul feţei mele, în timp ce respiraţia lui devine alertă. Mi-am dat seama că şi el ese tensionat, dar este mult mai puternic decât mine, şi se poate ascunde mult mai bine.
Nu pot să mă mişc, iar el profită de acest lucru. Faţa lui se apropie încet de a mea, iar corpul meu simte nevoia să facă şi el la fel, dar conştiinţa mea îmi spune că trebuie să mă ridic şi să plec, aşa cum ar fi trebuit să fac acum 3  minute.
A avut o mică retragere, atuci când aproape ne-am atins, pentru că nu ştia nici el dacă este tocmai bine ceea ce face. Şi totuşi în final buzele ni s-au atins. A fost o simplă atingere, a buzelor noastre cărnoase şi moi, nu a durat mai mult de 2 secunde. S-a retras rapid, şi când a văzut că eu nu fac nimic, doar stau ca momâia, s-a apropiat iar. De data asta buzele s-au atins, după care ceva mai mult, şi mai intim.
Ce o fi fost în capul meu de nu m-am ridicat?
Am întrerupt sărutul, pentru că am realizat, că nu este bine ceea ce fac. M-am ridicat, suprinzândul, am înhăţat teneşii, şi am luat-o la sănătoasa.
Undeva din spate am auzit un Kate, pierdut în aer, pe care urechile mele nu ar fi vrut să îl audă niciodată.
Nu m-am mai uitat în spate, şi nici ceea ce am în faţă nu prea m-a mai interesat. Fericirea mea cea mai mare a fost atunci când l-am găsit pe Daniel în faţa casei, cu un pahar în mână. Tot timpul el are acceşi faţă nemişcată, este tot timpul acelaşi tip cool, pe care vrei să-l ai în preajmă, e tot timpul la fel. De fapt nu tot timpul... atunci când aproape a dat cu maşina peste mine, se enervase rău de tot, dar totuşi cred că a fost un lucru bun că ne-am întâlnit în felul ăsta.
-Hei, unde ai fost., m-a întrebat curios şi neliniştit în acelaşi timp.
-Pe aici, pe acolo. Ştii cumva unde este Aria., l-am întrebat nerăbdătoare.
-Nu. Chiar nu ştiu.
-Ok, atunci ajută.mă să o caut.
Nu a mai spus nimic, şi m-a urmat în casă, unde am început disperată să o caut. Am căutat-o peste tot la parter, şi când mi-am dat seama că nu am să o găsesc aici, am ieşit cu Daniel afară.
Am găsit-o lângă un copac cu Ricky. Se pare că fata asta ce îşi pune în cap, se şi întâmplă. Este destul de apropiată de el, şi când spun apropiată, vreau să spun, foarte apropiată. Un sărut foarte profund, mă face să îmi întorc privirea spre Daniel.
-Te rog, nu mă pune să mă duc eu la ea să o iau. Poţi să o faci tu, şi îţi rămân datoare...? Te rog.
Nu a stat mai mult de o secundă să se gândească, că mi-a şi răspuns.
-Stai liniştită, mă duc. 
Iar eu am spus un merci, care s-a dispersat foarte repede în aerul din jurul meu, care probabil că nici nu a ajus la urechile lui. 
L-am văzut pe Daniel, cum se îndreaptă destul de repede spre ei, şi încearcă, să le capteze atenţia. Nu poate să se înţeleagă nici cu Ricky şi nici cu Aria. Într-un final îi explică ceva lui Ricky, iar săracul băiat se cam clatină când se dă mai în spate. Daniel a luat-o pe Aria de braţ şi a încercat să o facă să se apropie de mine, dar ea este cam pe 7 cărări.
Aveam eu un sentiment că aşa se va întâmpla, numai că speram că nu aşa de rău. Off, de ce mi se întâmplă mie. Ce o să îi explic eu mamei ei? Sau nu. Mai bine nici nu o mai duc acasă, şi am să o sun pe mama ei, să-i spun că rămâne la mine peste noapte. Pare un plan destul de bun, dar eu tot sunt foarte dezamăgită de ea. Şi dacă nu i-aş fi spus. Off.
Daniel a ajuns cu ea lângă mine, iar eu îl ajut să o care.
-O să îţi spun ceva, dar să nu pari prea uimită. Pe lângă băutură se pare că a şi fumat nişte iarbă.
-Ahh, rahat, nu din nou. Acuma chiar nu pot să o duc acasă la ea. Ştii cumva numărul mamei ei?, l-am întrebat, sperând că nu trebuie să îi caut în telefon.
-Kate, tu nu ştii, nu-i aşa. Ea nu ţi-a spus.
-Ce nu mi-a spus?, am întrebat foarte curioasă.
-Kate, mama ei a murit, acum 7 ani.
Când am auzit, mai aveam puţin şi cădeam. L-am ajutat să o bage în maşină, pentru că ea deja adormise, după care l-am întrebat:
-Ea, nu mi-a spus niciodată aşa ceva. De ce nu mi-a spus?, aproape că am ţipat eu.
-Nu ştiu eu de ce nu ţi-a spus, dar cred că nu îi face foarte mare plăcere să vorbească despre aşa ceva, adică cui i-ar face plăcere.
-Bine am înţeles acuma., am spus în timp ce închideam portiera. Şi tatăl ei? Ştii ceva despre el?
A băgat cheile în contact, şi a pornit motorul.
-Tatăl ei... Cred că lucrează pe un vas de pescuit sau ceva de genul ăsta. Ştii eu cred că ea ar avea mare nevoie de o prietenă ca tine, numai că şi tu trebuie să o întrebi de ai ei.
-Ok, aşa am să fac., am zis destul de posomorâtă. Acuma are sens. Pentru că nu a avut pe nimeni lângă ea s-a apucat de fumat, şi de băut. Chiar îmi pare rău pentru ea. Eu ar trebui să învăţ să am o înfluenţă, mai mare asupra ei, dacă am de gând să o conving să se lase. Trebuie să o ajut cumva.
-Te-ai distrat?, m-a întrerupt Daniel din gândire.
-Da, oarecum, până acuma.
-Chiar îmi pare rău pentru Aria., mi-a spus cu părere de rău.
-Şi mie, şi aş vrea să pot să o ajuta cu ceva, orice., am spus după care am oftat îndelung.
Am ajuns în faţa casei mele, sperând ca nimeni să nu mă vadă când intru cu Aria în casă.
M-am întors spre bancheta din spate, unde am găsit-o pe Aria dormind ca un copil mic. Pare aşa de inocentă, dar în acelaşi timp aş vrea să o strâng de gât pentru ceea în ce mă va băga.
-Ai vreo idee, despre cum aş putea să o scot din maşină, să o duc în casă, fără să pară anormal, şi mai ales fără să o vadă părinţii mei?, l-am întrebat.
Daniel s-a întors, şi şi-a întins mâna spre bancheta din spate cât să poată să o plesnească pe Aria, pe obraj, probabil sperând să o scoale. Se pare că a funcţionat, pentru că imedia Aria, şi-a deschis ochii şi a început să devină conştientă.
-Imi vine să te omor!, am spus eu pe un ton agresiv.
-Poţi să mă duci acasă te rog?, a întrebat.
-Nu, prinţesă., am spus eu cu sarcasm. În seara asta dormi la mine, şi nu accept nici un refuz, da Barbie?
-Ok., a spus ea foarte bosumflată.
-Hai acuma jos din maşină, ca să vedem dacă poţi să mergi singurică., a spus dintr-o dată Daniel.
Fără să mă mai gândesc mult, m-am dat jos din maşină, deschzându-i portiera Ariei.
Nu mai este aşa de ameţită, dar tot se mai bălăngăne puţin. S-a dat jos, şi a pornit-o pe alee, spre casă.
Am văzut că se descurcă, iar eu am profitat de timpul liber pentru ai mulţumii lui Daniel.
-Mulţumesc! Nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă nu erai la petrecere. Şi m-am apropiat de el să îi dau o îmbrăţişare amicală. Nu a durat mult, i-am spus „pa”,după care m-am dus spre casă alergând, prinzând-o pe Aria din urmă.
-Hai să o facem şi pe asta., am zis eu mai mult în şoaptă, aşa încât să nu mă audă.
Deschid uşa şi dau peste mama care trecea din bucătărie spre sufragerie.
-Bună fetelor, ce faceţi?, a zis mama, în timp ce se uita puţin chiorâş la mine, din cauză că nu am anunţat-o că va veni cineva la noi.
-Mamă ea este Aria, fata de care ţi-am povestit. Ştii ea nu prea se simte bine, o doare burta şi capul, ştii tu probleme de fete, şi m-a rugat dacă poate să stea la mine în seara asta, iar eu nu am putut să o las aşa singură acasă. Mama s-a uitat destul de urât la mine când am terminat propoziţia pentru că nu a înţeles care este faza cu „singură acasă”.
-Da. Sigur că poate să stea., a spus mama, iar eu am condus-o pe Aria sus.
Repede mama mi-a făcut rost de o saltea, pe care am pus o lenjerie, la fel de repede, eu i-am dat Ariei un tricoul larg, cu niste pantaloni scurti, în care să poată să doarmă. oboseala şi-a făcut apariţia, iar ea a adormit foarte repede, ceea ce şi voiam să se întâmple, pentru că nu prea aveam chef de vorbă după toate cele petrecute...


ஜ۩۞۩ஜ

Acesta este un fragment de dinaintea celui numit "eşti vrăjitoare", aşa că accţiunea practic se petrece în trecut faţă de aia. Îmi cer scuze că le-am scris aşa, dar mi-a venit ideea cu noaptea aia mai înainte decât cu cea de aici, şi nu am vrut să o pierd, aşa că am scris-o înainte. (:

Thursday, September 1, 2011

Cheers (Drink To That)

 

Frumoasă melodia poate chiar drăguţă. Nu este chiar stilul meu, dar îmi place. Oricum în ultima vreme am ascultat Rihanna,, iar la ring tone am 'Cry', de la ea, so yap, sunt ca un fan (:
  -It's a pretty good song. It's not my tipe, but i really like it. Anyways, last few weeks i listen  a lot Rihanna, and like ring tone I have 'Cry', so yap i'm like a fan.

Mare atenţie la minutul 01:03... oare cine o fi acea fată, care termină de băut din acel pahar uriaş roşu. Oare a cui o fii vocea care zice Yeeaahhhh? Ştie cineva? Ei, bine eu da. Chiar ştiu. Este Avril Lavigne good ppl. Da Avril, alt artist pe care îl iubesc!. Nu ştiu dacă sunt prietene, dar sunt fericită că o văd. Drink to Rihanna and Avril!
  -Big eyes on minute 1:03... who is that girl, who drink from a big red glass. Who sing Yeeaaahhhh in song? Who knows? I do! It's  Avril Lavigne good ppl. Ya Avril Lavigne, another artist who i love. I don't know if they are friends, but i'm glad i see her. Drink to Rihanna and Avril!

I don't know much about algebra, but I know one plus one equals two.



If I aint got nothing, I got you. If I aint got something I don't give a damn, cause I got it with you. I don't know much about algebra, but I know one plus one equals two, and it's me and you, thats all we'll have when the world is thru.

Cause baby we aint got nothing without love. Darling you got enough for the both of us, so come on baby, make love to me.

When my days look low, pull me in close and don't let me go.Make love to me. So that when the worlds at war, that our love heal us all. Right now baby make love to me...me...me...mee...mee. ooh ooh make love to me.

Hey! I don't know much about guns but I...I've been shot by you.
Hey! And I don't know when I'm gon die, but I hope that I'm gon die by you.
Hey! And I don't know much about fighting, but I, I know I will fight for you.
Hey! Just when I ball up my fist I realize that I'm laying right next to you.

Baby we aint nothing but love, and darling you got enough for the both of us. Make love to me...when my days look low, pull me in close and don't let me go. Make love to me...so that when the worlds at war, that our love heal us all. Help me let down my guard, make love to me…me..me….me..meee ooh ooh ooh make love to me...me...me...mee...mee.





If she sing this song few months later, when her belly goes big, she can say '1+1 equal 3', because she's pregnant good ppl.!
I love this song. I love Beyonce, and her new songs, because she somehow changes her stile, and I like this more, actually I love it.

Happy B-day Tom and Bill!

Azi este 1 septembrie, prima zi de toamna [în calendar], şi ziua frumuşeilor -mai nou-, gemeni Tom şi Bill. Habar nu am ce să scriu, pentru că nu mă prea pricep la urări, nici de bine şi nici de rău, aşa că tot ce pot să le spun este Happy B-day, and a beautiful life!, because this is all I want for you.
Este simplu, dar măcar gestul contează.