Wednesday, August 31, 2011

What makes you beautiful.- video


În sfârşit a apărut şi videoclipul, chiar dacă nu ştiu exact ziua când a apărut. Anyways aşa vedeam şi eu videocipul, -dinainte să apară-, pentru că practic este melodie de vară.

Mişto videoclipul, şi cred că orice ar face ei, oricum mi-ar place, pentru că sunt foarte îndrăgostită de această trupă, so să nu îmi ziceţi că nu vă place....


10.000 de vizitatori!

Ohhhoohhh în sfârşit am ajuns la această sumă foarte drăguţă, pe care o aştept de vreo lună, cam de când mi-am pus acel widget, şi am observat cât de mulţi oameni îmi văd blogul.

So acuma a venit şi rândul să vă mulţumesc şi vouă.
Merci  mult-mult de tot. Chiar înseamnă foarte mult pentru mine, chiar dacă intraţi din greşeală pe blog, sau căutaţi numai poze, şi chiar şi aşa vă mulţumesc foarte mult!!!!



Tuesday, August 16, 2011

And you can tell everybody this is your song.


O iubesc pe Ellie. Are o voce clară, din care înţelegi tot ce spune. Melodia te 'mişcă' rău de tot.

And you can tell everybody this is your song
It may be quite simple but now that it’s done
I hope you don’t mind
I hope you don’t mind that I put down in words
How wonderful life is now you’re in the world





What Makes You Beautiful


Este un cântec genial. Ar fi foarte frumos dacă peste câţiva ani, ar veni al tine un tip şi ţi l-ar pune ca dedicaţie.  Da ştiu că sunt poate prea visătoare, dar hei, asta este my job.

Trupa asta este recent formată, şi nu cred că o să vă vină să credeţi că s-au format, ca să zic aşa... la X Factor. Adică, mă rog, nu este o chestie foarte uimitoare, faptul că s-au întâlnit la X Factor, pentru că acolo sunt acceptaţi, cei mai buni, dintre cei mai buniiii. [i mean it]

Eu am zis că englezii sunt frumosi, şi uite acuma dovada... [Harry, împreună cu Liam au cele mai frumoase voci, dintre toţi]


Acuma am să vă dau audiţiile lor.

Harry Styles

Zayn Malik 

Niall Horan

Louis Tomlinson 

Liam Payne 

X Factor: One Direction


Vă rog cineva, careva, oricine...
Ştiţi cumva cum se numeşte acest cântec? Sunt moartă după el, şi am un lapsus cât Empire State Building.:))

Castle Walls

everyone thinks that i have it all
but it’s so empty living behind these castle walls
these castle walls
if i should tumble if i should fall
would any one hear me screaming behind these castle walls
there’s no-one here at all, behind these castle walls


nobody knows i’m all alone
living in this castle made of stone
they say that money is freedom but i feel trapped inside it all
and while i sit so high up on a throne
i wonder how i can feel this low
on top of the world it’s beautiful
but there’s no place to fall




<3 prea frumoasa melodia asta, mai ales partea in care canta Christina.

Monday, August 15, 2011

The Big Bang

this song.


Nu înţeleg de ce ei au scris acolo "ft. Miley Cyrus", pentru că eu nu îi aud vocea. Anyways, chiar îmi place melodia asta.




Because you're here, somewhere, and in one of those days, i will find you.

Friday, August 12, 2011

Thursday, August 11, 2011

Adevărul


            Dau drumul la robinet spre apă rece, îl las o secundă să meargă de-an boulea, după care  îmi strecor uşor mâinile sub jetul de apă rece ca gheaţa. Am nevoie de ea, pentru a mă face să nu mă mai gândesc la visul de adineauri, visul cu fabrica, şi tipul care aleargă, după mine ca nebunu’. Nu mai pot să visez acelaşi lucru iar, şi iar, şi iar, cu toate că niciodată, nu pot să-l înfrunt.
            Îmi dau repede cu apă pe faţă, opresc robinetul mă şterg pe mâini, şi încerc să-mi refac coada. Nu este de mirare că nu mai este aşa cum am făcut-o când m-am băgat prima oară în pat. Acum este total răvăşită, şi nici coadă nu cred că se mai poate numi.
            Mă holbez puţin la faţa palidă pe care o văd în oglindă. Nopţile pe care nu le-am dormit îşi fac prezenţa sub ochii mei. Ochii de tigru pe care îi am, sunt înconjuraţi, de cearcăne, imense gri, care se îndreaptă spre negru. Dacă o ţin tot aşa am să termin fondul de ten al mamei mele.
            Ies din baie, moleşită, sting lumina, şi mă îndrept cu paşi mici spre pat. Nici nu ştiu cum m-am înfăşurat în plapuma mea, de culoare vinului de Burgund. Capul mi se trânteşte de pufuşenia imensă, numită pernă. Încerc să închid ochii, dar imediat cum genele se întâlnesc, capul meu se umple de tot felul de tâmpenii. Tot ce s-a întâmplat în ultimele 2 săptămâini, plecarea din Jacksonville, şi venirea în Oklahoma, noul liceu, prietenii, drogurile Ariei, care s-au dus pe canalizare, tot, cum era să mă lovească cu maşina Daniel, îmbrăcişarea cu Tom, petrecerea de astă seară… Tot!
            Deschid ochii cu o repeziciune nemaivăzută, şi tot ce văd este camera mea cufundată în întuneric, lumina de afară de la felinar, şi copacul cu trunchi masiv, care este tocmai în faţa camerei mele.
Închid ochii la loc, sperând că mintea mi s-a eliberat, dar fără nici un rezultat.

Gata! Asta e! Formez în mintea mea un buret imens, pufos, pe care îl dirijează o  mână uriaşă, care şterge totul din mintea mea obosită.
Trebuie, trebuie să încetez să mă mai gândesc la ultimele 2 săptămâni.
Finally, reuşesc să îmi îndrept mintea spre lumea viselor, care mă primeşte cu braţele deschise.
Totul este diferit. Nu mai sunt în Fabrica de materiale, şi nimeni nu mă mai aleargă, sunt într-o casă veche prăfuită.
            Pare aşa de veche, şi cine ştie poate chiar este. Mă aflu unde într-un fol lung, care duce spre o cameră foarte luminoasă. În stânga şi în dreapta mea sunt uşi care duc spre ceva. Nu le dau atenţie, dar în schimb dau atenţie oglinzii în faţa căreia mă aflu. Lumina nu ţine foarte mult cu mine, aşa că nu văd foarte bine, dar nici nu îmi trebuie mai mult ca să…, ca să îmi dau seama că sunt îmbrăcată într-o rochie de epocă, superbă albastră. Materialul rochiei face ape. Trunchiul meu este înfăşurat într-un corset foarte strâns, la fel şi pieptul meu. Este o rechie fără mâneci, ceea ce o face ceva mai sexy. Seamănă cu cele „princess”, iar partea de jos este foarte vaporoasă, faţă de cea de sus.
            Este foarte frumoasă. O iubesc!
            Îmi ridic privirea şi văd că am părul strâns frumos, într-un coc foarte stilizat, cu diferite împletituri, sofisticate.”Mă bucur că nu a trebuit să aştept pentru aşa ceva”, m-am gândit, iar pe chip, mi-a apărut un zâmbet.  La urechi am nişte cerceluşi mici din argint, acre se termină cu nişte pietricele mici, de acceaşi culoare cu rochia. Se pare că ştiu să merg pe tocuri, pentru că îmi continui drumul fără nici un obstacol. Parcă m-am născut cu ele în picioare, aşa de bine merg.
            În partea dreaptă, dau peste o comodă, cu câteva sertare. Are o formă foarte specială, şi se vede că este veche. Îmi trec uşor degetul arătător peste ea, de pe urma căreia m-am ales cu o grămăjoară de praf, de acre nu am cum să scap. Asta îmi spune că nu a mai trecut cineva pe aici de cave vreme.
            Trec pe lângă ea, ca şi cum nici nu aş fi văzut-o, şi îmi continui drumul, care se apropie de final.
            Am ajuns  în camera din capătul holului. Este mai mare decât mă aşteptam, şi luminoasă ca şi cum ai fi afară. Lumina cred că se datorează, faptului, că sunt foarte multe geamuri, din pământ până în tavan. Pe aceste geamuri pot să văd că, afară se află o grădină, cu tot felul de copaci, ale căror denumiri nu mă chinui să le aflu. Se pare că este foarte dimineaţă, pentru că soarele dea-bea răsare. Am un mic disconfort pentru că mă cam orbeşte, dar mă întorc cu spatele la el, pentru a vedea de fapt, ce se mai află în camera asta.
            Este cred, că sufrageria. Văd o canapea, lângă care este un mic dulăpior cu ferestre, unde se află multe sticle de băutură. Lângă canapea pe partea cealaltă, se află, o mică măsuţă, pe care stă un pahar din cristal. Mă îndrept spre el, îl ridic, şi miros ce  are în el.
            Se pare că este whisky. Nu îmi place mirosul pentru că este destul de puternic, şi simt cum îmi circulă uşor prin corp, şi îmi ajunge în plămâni. Pun paharul la loc, şi analizez, puţin. Whisky-ul încă are miros puternic, ceea ce înseamnă, că totuşi stă cineva aici.
            În restul camerei nu mai este nimic, decât o masă în mijlocul acesteia, şi patru scaune. Se află nişte hârtii pe ele, dar sunt în altă limbă, pe care eu nu o cunosc. Cred că este germană.
            -Bună frumoas-o!.
           M-am întors speriată pentru că vocea se auzea aşa de aproape ca şi cum cineva ar fi vorbit exact lângă urechea mea.
            Gândul meu de mai adineauri se pare că s-a adeverit. Chiar este cineva la doar câţiva centimetrii, de trupul meu. Este un bărbat, şi este mai înalt decât mine. Are faţa îndreptată spre pământ, pentru că a trebuit să se aplece ca să îmi vorbească la ureche.
            Este dat cu un parfum, care îmi înnebuneşte căile respiratorii.
            O mică privire îmi dezvăluie că şi el este îmbrăcat într-un costum de epocă, mai exact un smoching, negru, îmbinat cu o cămaşă albă.
            În tot acest timp am stat nemişcată, cu inima pulsând să îmi iasă din piept, şi cu un pumn încleştat.
            -Sper că nu vrei să te foloseşti de acest pumn, nu-i aşa?, şi-a ridicat capul, şi s-a dat ai în spate, aşa încât să putem avea contact vizual.
            Atunci, lumea s-a oprit în jurul meu. Respiraţia mi s-a tăiat, iar pumnul meu încleştat, stă acum liber.
            -T-Tom?, am zis cu inima cât un purice, şi cu voce tremurată.
            -Ce? Ce s-a întâmplat?, m-a întrebat, foarte liniştit, ca şi cum ar fi fost normal să-l visez în fiecare noapte.
            Având în vedere că el mă alerga în celălalt vis, de unde aveam eu să ştiu că acum nu ar vrea să mă omoare? Era clar că nu puteam să ştiu, dar totuţi îmi este frică de el.
            -Ce faci tu aici?, am întrebat acum cu voce ceva mai sigură, dar încă speriată.
            -Am, nevoie de ajutorul tău.
            Încă sunt în stare de şoc, şi am realizat deabea, după câteva momente că replica lui se dispersa prin cameră.
            -Nu cred că pot să te ajut cu nimic…
            -Ba, da. Am nevoie de puterile tale.
            C-ce? Puterile mele? De când am eu aşa ceva. Eu nici măcar rezistenţă fizică nu am, dar bare-mi puteri…
            Fără să îmi dau seama, am scos un mic râset.
            -Eu, şi puterile? Despre ce vorbeşti?, am zis cu un zâmbet pe faţă.
            -Eşti vrăjitoare.
            Cred că am rămas cu gura deschisă, iar uluirea mea, m-a scos din vis.
            M-am ridicat automat în capul oaselor, şi mi-am deschis ochii, speriată de moarte.
            Ia stai aşa! Cine este la mine în cameră.
            Încerc să îmi axez privirea, pe acest trup care este în camera mea, cu ochi cât cepele. Nu din nou... Tom.
            Mi-am deschis gura vrând să spun ceva, dar el deja a ţâşnit pe geamul deschis. M-am dat jos din pat ca o vijelie, încercând să-l văd sau măcar, nu ştiu…
            Caut cu ochii disperată pe cineva, dar nu văd nimic. Nu este nimeni pe stradă. Se pare că mi-a scăpat, sau poate că nici nu a fost aici. Se crapă de ziuă şi am decis să nu mă mai culc, nu că aş mai putea după toată sperietura.
            Întrebarea care îmi umple capul este cum a urcat el până aici, şi de ce ar face una ca asta? Sunt total dată peste cap.
            Mâine la şcoală, adică azi, la şcoală, am să-l întreb ce naiba s-a întâmplat. Şi vreau argumente solide, pentru nu mi se pare normal să intre la mine în cameră, noaptea, pe fereastră...

ஜ۩۞۩ஜ

Just A Little Bit

Coloana sonoră este superbă.
Am făcut rost de melodia asta de la serialul meu, cred că preferat, 
Teen Wolf, care are mereu melodii foarte tari.



Who's Laughing Now?

Mummy they call me names
They wouldn't let me play
I'd run home, sit and cry almost everyday
'Hey Jessica, you look like an alien
With green skin you don't fit in this playpen'
Well they pull my hair
They took away my chair
I keep it in and pretend that I didn't care
'Hey Jessica, you're so funny
You've got teeth just like Bugs bunny'

Oh, so you think you know me now

Have you forgotten how
You would make me feel
When you drag my spirit down
But thank you for the pain
It made me raise my game
And I'm still rising, I'm still rising
Yeah

So make your jokes

Go for broke
Blow your smoke
You're not alone
But who's laughing now
But who's laughing now
So raise the bar
Hit me hard
Play your cards
Be a star
But who's laughing now
But who's laughing now

Cos I'm in L.A

You think I've made my fame
If it makes us friends
When you only really know my name
'Oh Jessie, we knew you could make it
I've got a track and I'd love you to take it'
So now because I'm signed
You think my pockets lined
4 years now and I'm still waiting in the line
'Oh Jessie, I saw you on youtube
I tagged old photos from when we was at school'

Oh, so you think you know me now

Have you forgotten how
You would make me feel
When you drag my spirit down
But thank you for the pain
It made me raise my game
And I'm still rising, I'm still rising
Yeah

So make your jokes

Go for broke
Blow your smoke
You're not alone
But who's laughing now
But who's laughing now
So raise the bar
Hit me hard
Play your cards
Be a star
But who's laughing now
But who's laughing now

Jessie

She broke out of the box
Swallowed your prideqw
You got that ego cough
Let the haters hate
You're like way too late
See I got a message from you
'Hola, I'm proud of you'
'Oh my god babe your voice is like wow!'
My reply: Who's laughing now

Oh, so you think you know me now

Have you forgotten how
You would make me feel
When you drag my spirit down
But thank you for the pain
It made me raise my game
And I'm still rising, I'm still rising
Yeah

So make your jokes

Go for broke
Blow your smoke
You're not alone
But who's laughing now
But who's laughing now
So raise the bar
Hit me hard
Play your cards
Be a star
But who's laughing now
But who's laughing now

So make your jokes

Go for broke
Blow your smoke
You're not alone
But who's laughing now
But who's laughing now
So raise the bar
Hit me hard
Play your cards
Be a star
But who's laughing now


I'm happy you've done this song. Love U!. Say -'stop' abuse. It's not even like you can read this things, but I'm done my job...

Wednesday, August 10, 2011

I'll be fine once I get it, yeah, I'll be good.

VERSE 1:
Crush a bit, little bit, roll it up, take a hit
Feelin’ lit feelin’ light, 2 am summer night.
I don't care, hand on the wheel, drivin drunk, I'm doin’ my thang
Rollin the Midwest side and out livin’ my life getting’ out dreams
People told me slow my roll I'm screaming out fuck that
Imma do just what I want lookin’ ahead no turnin’ back
If I fall if I die know I lived it till the fullest
If I fall if I die know I lived and missed some bullets

CHORUS
I'm on the pursuit of happiness and I know everything that shine ain't always gonna be gold
I'll be fine once I get it, I'll be good. x2

VERSE 2:

Tell me what you know about dreamin’ dreamin’
you don't really know about nothin’ nothin’
tell me what you know about them night terrors every night
5 am, cold sweats wakin’ up to the skies
tell me what you know about dreams, dreams
tell me what you know about night terrors, nothin’
you don't really care about the trials of tomorrow
rather lay awake in a bed full of sorrow

CHORUS:

I'm on the pursuit of happiness and I know everything that shines ain't always gonna be gold
I'll be fine once I get it, I'll be good


CHORUS:

I'm on the pursuit of happiness. I know everything that shines ain't always gold
I'll be fine once I get it, I'll be good. x2

CHORUS:

I'm on the pursuit of happiness and I know everything that shines ain't always gonna be gold, hey
I'll be fine once I get it, yeah, I'll be good

I'm on the pursuit of happiness
And I know everything that shines ain't always gonna be gold, hey
I'll be fine once I get it, yeah
I'll be good

Pursuit of happiness, yeah
I don’t get it, I’ll be good


Moves like Jagger


I don't give a shit.

Aşa îmi încep eu postarea, cu versul care îmi place cel mai tare din melodia asta. De fapt stiu melodia asta de cam 3 saptamani, cand am cautat melodii de la Maroon 5, şi am fost foarte bucuroasă, când am văzut că au scos o nouă melodie.
Este în featurig cu Christina, iar vocile lor se potrivesc foarte bine
Aş fi vrut să fac postarea cu 3 săpt., în urmă, dar am aşteptat să văd cum este videoclipul... şi iată-l a apărut, după atata aşteptare.
La început este Mick Jagger, solistul de la The Rolling Stones. Recunosc solemn că nu am ascultat The Rolling Stones, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să am ceva  ştiinţă despre această trupă.
Trebuie să zic că Mick, arata bestial când era tânăr [adică hei toţi arătau bine când erau tineri, chiar dacă că unii şi acuma arată bine], cu toate că nu pot să spun accelaşi lucru şi acuma. Totuşi are şi el o vârstă nu?
Niciodata nu am observat câte tatuaje are Adam Lavine [solistul], mai ales pe mâna stângă. Îmi place în schimb tatuajul cu tigru de pe cealaltă mână, cu toate că mi se pare cam mare...

So anyways, enjoy the music.




Monday, August 8, 2011

Equestria

Duminică 7 August 2011

 Ieri am fost la Clubul de Echitaţie Equestria. Un super loc, care mi-a plăcut la nebunie.
Nu am mai fost în viaţa mea pe un hipodrom, şi recunosc, că nici la televizor nu aveam răbdarea necesară, şi tăria să mă uit. Nici măcar nu m-a interesat foarte tare. Eu ştiam una şi bună, “îmi plac caii, şi gata”, dar ei bine caii sunt nişte fiinţe minunate, după, lei şi tigrii, wroahh…
Chiar mi-a plăcut ziua de ieri.
Am mai văzut cai de aproape şi în Vienna, când am fost la Spanish Riding School, dar acolo erau cai numai în grajduri, adică nu am putut să pun mâna pe ei sau ceva de genul ăsta, şi în plus îmi era şi frică, pentru că ei erau cam supăraţi, şi tot dădeau cu copitele în boxele, în care stăteau, sau cum se numesc.
Când m-a pus mama să caut pe net sâmbătă, să văd despre ce este vorba, eram ceva de genu “da bine, o să caut”, dar deja duminică, inima începea să-mi bată, chiar dacă nu văzusem nimic până atunci.
Exact când am ajuns noi se termina o probă, şi îmi părea rău pentru că pe site, nu scria exact, la ce oră încep probele. Dacă ar fi fost la mişto, şi nu m-ar fi afectat pe mine, aş fi zis vorba mea “soarta”, dar de data asta, “soartă”, m-a cam enervat.
Pentru că nu puteam să stam degeaba, ne-am dus pe la grajduri. Nu am văzut, cum am mai spus, niciodată, cai de aproape. Ce m-a uimit, a fost fapt că le  plăcea să li se facă duş, şi felul cum le lucea blana după aceea.
Oamenii de acolo erau foarte civilizaţi, şi m-am simţit ca afară, adică parcă eram în altă lume. Nimeni nu ţipa, nimeni nu urla, toată lumea era prietenoasă. Te simţeai bine atunci. Eu cel puţin m-am simţit bine, şi când am auzit că trebuie să plecăm mi-a părut foarte rău, cu toate că nu eram eu chiar în apele mele, şi num mă simţeam bine.
Am făcut ceva poze pe care vi le dau şi vouă.


















 Cool, pozele huh? Mare parte sunt graţie mamei, dar cele cu "feţele", cailor sunt făcute de mine, dar şi cu cea din umbră.
           

Spectator.

          
Mă duc la bara terasei, pentru a viziona spectacolul în continuare. Primul cal îşi termină, de sărit obstacolele. Căldura mă omoară, dar sunt totuşi mulţumită, că am prins, un loc la umbră, cei drept în picioare, dar hei, eu am venit să văd spectacolul, nu să-mi pun fundul pe un scaun, şi să stau acolo tot timpul, chiar şi în pauze.
            Locul unde stau eu este undeva, lângă o scară, pe care s-au aşezat sora-mea şi verişoară-mea. Mama stă lângă mine cu aparatul în mână pregătită, pentru următorul obstacol, pe care urmează, să îl sară, acest frumos cal maro.  
            Chiar îmi place aici. Îmi întorc caul spre mama, şi observ cava... cineva s-a aşezat cineva lângă ea. Se pare că am cam uitat să mă uit în jur, pentru că am fost vrăjită, de frumuseţea cailor.
            Nu era oricine, sau orice, era cineva, cineva foarte drăguţ. Nu ştiu exact câţi ani are, dar nu cred că este mai mare decât mine cu vreo 3 ani. Ceea ce m-a atras cel mai tare esre părul lui negru, super, super drept, lăsat ceva mai lung. Îmi palce gestul pe care îl face din cap pentru aşi da părul din ochi, o mică zdruncinătură. Pentru câteva momente nu m-am mai uitat la concurs, şi la frumoşii lui cai, ci la persoana, care stă lângă mama.
            Este îmbrăcat cu o bluză, albastră de o noanţă ceva mai închisă, cu un guler foarte apretat. În jos are nişte pantaloni dintr-un material foarte subţire, special de vară, de culoare maro-deschis. Pantofii sunt unii maro, dar pe care nu am stat să îi analizez prea mult. Mi-am ridicat privirea, şi am observat că vorbeşte, cu un tip mai înalt decât el îmbrăcat în jocheu.
Am profitat de ocazie, „holbându-mă” la el. Mă rog adică nu chiar, doar priveam, şi atât, pentru că a te holba înseamnă să te uiţi cu ochii mari, bulbucaţi, să ai gura deschisă, şi să nu mai auzi şi să vezi nimic alteva în jurul tău. Deci, nu m-am holbat, doar am observat.
Se pare că am pierdut o săritură grozavă, pentru că palmele oamenilor încep să taie aerul, iar unii bărbaţi strigă, „Bravo”.
Îi cer aparatul mamei, şi mă axez pe concurs, pentru că nu mai vreau să mai pierd nimic, cu toate că ochii mei vor să se întoarcă şi să privească în continuare.
Fac câteva poze după care mama îmi ia aparatul.
Acum că nu mai am o ocupaţie, îmi întorc privirea.
Fac un mic pas în spate, şi observ ceva, un lucru pe care nu l-am mai văzut până acuma. Din mâneca dreaptă, scurtă a tricoului albastru, „iese”, o cicatrice. Aceasta nu ştiu cât de mare este, dar cu siguranţă văd că nu mai ţine mult, în jos spre cot. Nu este foarte lată, dar nici foarte subţire. Trupul meu se zdruncină puţin, pentru că nu îmi plac rănile, fie ele şi vindecate, pentru că aşa era a lui, dar chiar şi aşa nu îmi plac. Mă întorc şi prind cu mâinile balustrada, argintie, mată, care la ciocnirea cu inelul meu, face un zgomot.
Concursul s-a terminat, i-ar eu m-am mai plimbat la grajduri, şi în sala unde se antrenau ei unde l-am văzut de atâtea ori. Nu ştiu exact ce era, sau cine era, dar mie mi-a plăcut.
Îmi pare rău că nu am avut tupeul să-i fac o poză, cu toate că am avut atâtea oportunităţi, dar în fond aşa sunt eu, mai sfioasă.

S-a întâmplat ieri 
Duminică 7 August la clubul Equestria.


Saturday, August 6, 2011

Rolling In The Deep by Linkin Park

Îmi plăcea melodia asta şi înainte, să apară această variantă cântată, de Linkin Park, o versiune, cu o vace bărbătească, care sună damn perfect.

Nu ştiu de ce au ales melodia asta, ce înseamnă pentru ei, sau eu ştiu, dar  cred că au făcut o alegere foarte bună. Nu mulţi artişti fac covăruri, doar dacă melodia aceea chiar le place.

Faza este că mulţimea chiar cântă cu ei, chiar dacă ei sunt obinuiţi cu tipul ala de rock, pe care îl fac, şi cred că este minunat să auzi cum publicul vibrează după vocea ta, şi cu palmelor fac un zgomot care te acompaniază, şi cum solistul moare după acel microfon, cum se unduieşte după el, şi cum vocea îi iese puţin răguşită, dar în aceelaşi timp foarte puternică...


Thanks Gabrielle Rose!

Friday, August 5, 2011

Skins (US)






Este un super serial pe care l-am terminat de văzut în două zile, [shit],deci imaginaţi-vă cât de mult mi-a plăcut, şi chiar îmi pare rău, că nu mai au episoade în continuare. Ăştia de la MTV, nu ştiu ce u făcut pt. că nu mai fac şi sezonul 2...

Ca să fiu sinceră o să vă fie mai dificil celor care nu ştiţi engeleză, după primele 5 episoade, pentru că nu au subtitrare, actualizată, ceea ce este nu chiar visul meu, pt. că mi-ar fi fost mai uşor în română, dar tot m-am descurcat, pt.că engleza pe care o folosesc nu este chiar aşa de grea, şi cu cuvinte pompoase.

Puteţi să vă uitaţi la el pe, VPLAY, unde după primele 5 ep. vă dau subtitrare în engleză, şi vă va fii mai uşor.

BIG P.S.: dacă, să zicem aşa prin absurditate că vă prind părinţii voştrii că vă uitaţi, la el, nu le spuneţi că ştiţi, de la mine, cu toate că nu este cine ştie ce mare scofală, dar just in case. Aaa, şi era să uit, "mama dacă citeşti asta să nu te alarmezi, e doar un serial, ATÂT".

P.P.S: Tonny, sau Tone, sau Ton, arată bestial...


Thursday, August 4, 2011

I’ve put my trust in you, but in the end it doesn't even matter.


Remembering all the times you fought with me
I'm surprised it got so (far)
Things aren't the way they were before
You wouldn't even recognize me anymore

It's such a beutiful lie to belive in, because all you do it's just a game.



Melodia asta este cea care îmi zguduie casa, şi cea pe care o când de fiecare dată, de la început, din nou, şi din nou, şi din nou. Cea care mă face să mă gândesc la ce mi se întâmplă, şi culmea este că nu este prima oară când mi se întâmplă...

It's such a beutiful lie to belive in.


[Lăsând la o parte melodia şi ceea ce înseamnă pentru mine, nu pot să mă abţin şi să nu spun cât de bine arată Jared, solistul (pentru cei care nu ştiu). Videoclupul este super-mega-extraordinar, pentru faptul că este filmat pe un iceberg, iar peisajele sunt de neuitat. CRed că a fost o experianţă uimitoare pentru "cei trei".  DAR pe cât de frumos a fost, pe atât de periculos.  Adică dacă faci o greşeală, şi se sparge gheaţa, pentru că este foarte fragilă din cauza încălzirii globale? Anyways, eu tot iubesc melodia asta.]

Wednesday, August 3, 2011

John Lennon.

 Cred că mai ştiţi când am făcut o postare cu John Lennon Wall. Ei bine eu habar nu aveam cine este acest bărbat John Lennon, dar de curând am făcut cercetări, şi Abracadabra.

John Lennon este de fapt un cântăreţ care s-a născut în anul 1940, şi a decedat în 1980. Nu a trăit foarte mult, dar ceea ce a făcut  a rămas şi până acuma.

Dacă tu cel, care citeşti acestă postare eşti un teenager, sau un om în toatată firea [care s-ar putea să ştie cine este], şi vrei să cauţi în trecut pentru că te plictiseşti de melodiile din ziua de azi, şi vrei să fii mai vintage, şi vrei să fii diferit, cred că ţi-ar plăcea această postare.


Câtă lume ştie meloida IMAGINE?, Sau câtă lume a ştiut că ceea ce scria pe John Lennon Wall, are vreo legătură cu acestă melodie. Ei bine mie, nici nu mi-a trecut prin cap, şi nici nu am ştiut că ştiu melodia asta, care este superbă. Pianul de la început te unge pe suflet [adică pe mine mă unge pe suflet], iar vocea lui este superbă, şi clară, iar în felul ăsta omul pate să înţeleagă tot ce spune, fără să citească lyrics-ul

Vă spune ceva versul "You may say i'm a dreamer, but i'm not the only one. I hope in one day you will join us, and world be as one.". Da ei bine mie nu îmi spunea nimic, şi nici prin cap nu mi-a trecut să caut pe Google, pentru că mi-a plăcut esenţa propoziţiei, sau mai bine zis, propoziiţilor, şi nu m-a mai interesat în continuare.



Ca să vă faceţi o părere şi mai bună, ma să vă dau nişte chestii copy-paste, de pe Wikipedia., dar chestia cea mai amuzantă este, cum am ajuns la ele. Faza este că nu am avut nici o intenţie să ajung aici, pentru că eu de fapt căutam altceva, adică, poze cu Jared Leto, solistul de 30 Seconds To Mars, o trupă pe care o iubesc la propiu. Am găsit o poză cu el gras şi m-am speriat, pentru că de când îl ştiu este numai piele, os, şi muşchi. Google m-a scos din ceaţă. Un mic search mi-a dovedit că s-a îngrăşat pentru un rol în Chapter 27, un film [surpriză], despre John Lennon, şi asasinul lui. iar acesta este felul în care am descoperit, că de fapt John Lennon, a murit asasinat.
Mâine am de gând să mă uit la Chapter 27, să văd cum este. Cred că o să îmi placă. Am văzut câteva fazee din film, şi OMG, nici nu îl recunoaşteţi, pe Jared.

"John Winston Ono Lennon, numele la naştere John Winston Lennon, MBE, (n. 9 octombrie 1940, Liverpool - d. 8 decembrie 1980, New York City) a fost un muzician, cântăreţ, textier şi compozitor englez, unul din fondatorii trupei The Beatles.

Împreună cu prietenul său Paul McCartney, el a format unul din cele mai de titrate parteneriate compoziţionale ale secolului 20. După destrămarea trupei care i-a adus consacrarea, Lennon a urmat o carieră muzicală individuală, fără însă a mai atinge vreodată nivelul de frenezie cvasi-universală perioadei primei Invazii britanice.

Biografie

Născut şi crescut în Liverpool, Lennon a fost implicat în mania skiffle, un stil de muzică cu influenţe de jazz, blues, folk şi country. Prima lui trupă, numită The Quarrymen, a evoluat în The Beatles în 1960. Pe măsură ce trupa ce dezintegra spre sfârşitul deceniului, Lennon s-a implicat într-o carieră solo, în care a produs legendarele sale albume: "John Lennon/Plastic Ono band” şi Imagine, şi de asemenea cântece renumite precum "Give Peace a Chance” şi "Imagine”. John Lennon s-a retras din domeniul muzical în 1975, pentru a fi aproape de familia sa, dar s-a relansat în 1980, cu un album numit Double Fantasy. El a fost ucis la trei săptămâni după lansarea acestuia.

Lennon era o natură rebelă şi avea un spirit acerb în muzica sa, în compoziţiile sale, în desenele, în filmele şi în interviurile sale, devenind de asemenea controversat din cauza părerilor sale politice. S-a mutat în New York în 1971, unde critica sa asupra războiului din Vietnam l-a determinat pe Richard Nixon la lungi încercări să îl deporteze, în timp ce cântecele sale au fost preluate ca imnuri în misacarea anti-război.

Până în 2010 14 milioane de albume ale lui se vânduseră în întreaga lume, iar ca compozitor şi interpret a fost de 27 de ori pe locul 1 în US Hot 100. În 2002, BBC l-a votat al optulea din cei mai mari 100 de britanici, iar în 2008 revista Rolling Stone l-a votat al cincilea din cei mai mari căntăreţi al tuturor timpurilor. După moartea sa, a fost inclus în Songwriters Hall of Fame (în 1987), şi în Rock and Roll Hall of Fame (în 1994).

8 Decembrie 1980: Moartea


Ono a emis o declaraţie a doua zi, spunând "Nu există nicio înmormântare pentru John," şi încheie cu cuvintele, "John a iubit şi s-a rugat pentru rasa umană. Dorinţa mea este ca oamenii să se roage la fel pentru el". Trupul său a fost incinerat la cimitirul Ferncliff în Hartsdale, New York. Ono a risipit cenuşa lui în parcul central New York, în cazul în care Strawberry a fost creat mai târziu. Chapman a fost găsit vinovat pentru crimă de gradul al doilea şi a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Începând cu anul 2010,el va rămâne tot în închisoare,negând de mai multe ori adevărul.

În jur de ora 10:50 seara, pe 8 Decembrie 1980, Lennon şi Ono se întorceau acasă, la apartamentul lor din New York, când Mark David Chapman l-a împuşcat pe Lennon în spate de patru ori la intrarea în clădire. Lennon a fost dus la Urgenţe în apropiere, dar a fost declarat mort la 11:07. Mai devreme în acea seară, Lennon îi dăduse un autograf lui Chapman. . "





 P.S.: imaginaţi-vă cât de importantă este pentru mine această postare încât m-am oprit din a-mi mânca crerealele preferate, dar vă spun pe drept, că merită.

R.I.P, John.

Run baby run, don't ever look back.

Check yes Juliet
Are you with me
Rain is falling down on the sidewalk
I won't go until you come outside
Check yes Juliet kill the limbo
I'll keep throwing rocks at your window
There's no turning back for us tonight

[Chorus:]

Lace up your shoes
Here's how we do
Run baby run
Don't ever look back
They'll tear us apart if you give them the chance
Don't sell your heart, say we're not meant to be
Run baby run, forever will be
You and me

Check yes Juliet

I'll be waiting
Wishing wanting yours for the taking
Just sneak out and don't tell a soul goodbye
Check yes Juliet
Here's the countdown:
3,2,1 you fall in my arms now
They can change the locks, don't let them change your mind

[Chorus:]

Lace up your shoes
Here's how we do
Run baby run
Don't ever look back
They'll tear us apart if you give them the chance
Don't sell your heart, say we're not meant to be
Run baby run, forever will be
You and me

We're flying through the night

We're flying through the night
Way up high
The view from here is getting better with you
By my side

Run baby run

Don't ever look back
They'll tear us apart if you give them the chance
Don't sell your heart, say we're not meant to be
Run baby run, forever will be
Run baby run, don't ever look back
They'll tear us apart if you give them the chance
Don't sell your heart, say we're not meant to be
Run baby run, forever will be
You and me
You and me


Check Yes Juliet, este o altă melodie care mi-a plăcut de la We The Kings, [trupa de la postarea anterioară]. 



Hoping of being someone big.

Do you remember the nights we
Stayed up just laughing.
Smiling for hours at anything
Remember the nights we
Drove around crazy in love

When the lights go out

We'll be safe and sound
We'll take control of the world
Likes it’s all we have
To hold onto and we'll be a dream

Do you remember the nights we

Made our way dreaming
Hoping of being someone big,
We were so young then,
We were to crazy in love

When the lights go out

We'll be safe and sound
We'll take control of the world
Likes it’s all we have to hold on to
And we'll be a dream

(whoaaa ooooooooh)


When the lights out

(when the lights go out)
We'll be safe and sound.
(We'll be safe and sound)
Well take control of the world
Like its all we have to hold on to
And we'll be
(And we'll be)

And when the light go out.

(And when the light go out)
We'll be safe and sound,
We'll take control of the world
Like it’s all we have to hold on to
And we'll be a dream 



Este o melodie genială şi mă mir că nu am descoperit-o până acuma, având în vedere că eu ascult Demi.

Trupa asta We The Kings, este superbă. Am început să ascut şi alte melodii de-ale lor, şi chiar cântă un gen de rock, care habar nu am cum se numeşte, dar care sună foarte bine.


Videoclipul ăsta este unul dintre cele mai frumoase din câte am văzut. Vocea lui Demi se potriveşte la fix cu a lui Travis [solistul], care este cam nepieptănat, sau cine ştie, poate că aşa îi palce băiatului.(:

Tuesday, August 2, 2011

It's a damn cold night!

O iubesc pe Avril, iar acuma din cauza canalului VEVO, pot să o ascult şi live, şi să se audă şi bine. Nu ştiu de ce a ales taman, numai melodiile care îmi plac mie cel mai tare. Poate că şi ei îi plac cel mai tare, sau poate că nu ştiu, astea atrag publicul...

În orice caz, vă las să ascultaţi!







P.S: Vestimentaţia lui Avril este superbă, iar unghiile verzi, se potrivesc al naibii de bine cu şuviţele din păr...

I know everything you wanted isn't anything you have.

Waiting for your call, I'm sick, call I'm angry, call I'm desperate for your voice. Listening to the song we used to sing in the car, do you remember? Butterfly, Early Summer, it's playing on repeat, just like when we would meet, like when we would meet ...

Cause I was born to tell you I love you  and I am torn to do what I have to, to make you mine. Stay with me tonight ...

Stripped and polished, I am new, I am fresh, I am feeling so ambitious, you and me, flesh to flesh cause every breath that you will take when you are sitting next to me, will bring life into my deepest hopes. What's your fantasy? (What's your, what's your, what's your...)

Cause I was born to tell you I love you  and I am torn to do what I have to, to make you mine. Stay with me tonight ...

And I'm tired of being all alone, and this solitary moment makes me want to come back home

(I know everything you wanted isn't anything you have)

Cause I was born to tell you I love you  and I am torn to do what I have to, to make you mine. Stay with me tonight .

Cause I was born to tell you I love you  and I am torn to do what I have to, to make you mine. Stay with me tonight .

(I know everything you wanted isn't anything you have)

Îmi strecor uşor mâinile după gâtul lui.



Mă ridic şi mă îndrept, spre el. Îmi strecor uşor mâinile după gât, şi îmi lipesc trupu de al lui. Nu accept nici un refuz, şi când văd că nu face nimic, îl strâng şi mai tare, după care îşi lasă zidul jos şi îşi, înfăşoară braţele în jurul spatelui meu. Capul meu se lasă pe umărul lui o secundă, după care mă desprind din strânsoare.
Tom este schimbat la faţă şi pot să spun că s-a înroşit. Se vede şi se simte, că nu a fost pregătit pentru această îmbrăţişare.
-Ştii că asta a fost doar între prieteni. Îmi întorc capul şi dau cu privirea de Janine, care mă fulgeră din priviri. Aminteşte-ţi ai o iubită care se uită, cam urât la mine... dar mai ales la tine.
Acuma stau în faţa lui cu mâinile încrucişate la piept.
-Nu mai este iubita mea.
-Dar cum s-a întâmplat...
-Pur şi simplu. Nimic special., mi-a spus întrerupându-mă. O sa-i treacă.
-Aş zice că eşti un nesimţit pentru că tratezi totul cu aşa multă indiferenţă, şi dacă aş fi fost ea, ţi-aş fi tras o palmă., s-a uitat cu un ochi strâmb la mine, şi mi-am dat seama că nu mă crede. Vorbesc foarte serios!, am rostit indignată.
-Ok, ok, am prins ideea.
-Ai grijă, i-am zis zâmbind.

▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬

Ceva de genul ăsta, în prezent!