I-am lăsat pe toţi cu gura căscată. Poate că mă prefac prea bine. Că ştiu să ascund tot ce este mai bun pentru sfârşit. Poate că unii pot vedea prin barierele mele, doar la o simplă privire.
M-am zbătut ca naiba anul ăsta. Am dat din coate, am ranit oameni, am pus sentimentele de-o parte, doar ca să ajung sus. Când îmi pun ceva în minte nu mă las bătută. Sunt ambiţioasă ca naiba, şi când ştiu că am un premiu acolo sus, nu mă interesează ce las în urmă... este doar trecut. Acuma sunt în prezent, iar în faţa mea este viitorul, plin de culoare. Mi-am ridicat media, pentru că asta mi-am pus în minte. Am luptat strâns. Sunt printre cei mai buni, si hei, nu sunt suparata, sau nu mă simt prost absolut deloc. Stii e frumos sa primeşti felicitări din partea profelor, care până mai anul trecut le credeam nişte scorpii, fără suflet, căutând să ne facă numai rău. Nici nu am realizat când am terminat anul ăsta....
M-am schimbat mult. Şi eu care credeam că nu am să mă schimb niciodată. Şi acum îmi aduc aminte când spuneam că nu am să mă schimb, orice s-ar întâmpla, pentru că mie îmi place cum sunt. M-am sucit... nu mi-a plăcut niciodată cine am fost, şi chiar dacă nu am vrut să mă schimb, pur şi simplu s-a întâmplat... împrejurările au fost de aşa natură. Sunt fericită! Nu ştiu cum, dar am căpătat mai multă încredere în mine, şi am curajul să fiu eu exact aşa cum sunt cu adevărat.
Am lăsat gunoaiele de-o parte. Nu m-am mai interesat ce a spus orice zdreanţă, pentru că am ştiut că va veni şi ziua asta când am să le fac de sus cu mâna Ce dracu? Chiar s-a simţit bine!
Am învăţat să spun lucrurilor pe nume.
Mai am doar examenele şi am terminat. Pe urmă liceu. Viaţă frate!
Până la urmă tot ce contează este numai propria mea personă, şi poate că sună cam lacom, dar ştii ceva, mă doare undeva... *-*
Mi-a fost dor de genul ăsta de post-uri. Le iubesc!