-În continuarea postării cu titlul "Spital".-
-Gabriel, unde mergem., mi se pare aşa de aiurea să îl stig pe numele lui, când practic deabea ne-am cunoscut.
Nu mi-a răspuns. A trebuit să mă târăsc după el pe holul lung, unde neoanele sunt aşa de pale. S-a oprit în faţa unei uşi din lemn cu modele frumos sculptate pe ea.
-Aici., mi-a zis şi adeschis uşa. Aceasta a scârţâit, spre surprinderea mea.
Deabea după ce a intrat el, am putut şi eu să văd ce se afla în fastuasa cameră... multe frigidere şi lade frigorifice.
-Hai măi, intră.
Am intrat în camera destul de spaţioasă, unde în mijloc se afla o masă, iar pe un perete un bar, cu băutură şi multe-multe pahare.
Gabriel a ridicat un capac de la o ladă frigorifică, şi a scos de acolo o pungă cu.. sânge. Am auzit de chestiile astea, cum că vampirii au o chestie care se numeşte "Banca de Sânge", de unde fac rost de sânge din acesta, ca să nu fie nevoiţi să bea tâmpenia aia de sânge sintetic. Am încercat doar o dată sângele sintetic, care ahh, a fost oribil. Numai când mă gândesc mă apucă greaţa.
S-a îndreptat spre bar, de unde a luat o sticlă de wisky, şi două pahare. În primul a turnat doar din pungă, iar în al doilea a pus şi câteva picături de wisky. Cum era de aşteptat mie mi l-a dat pe cel simplu.
-Deci, acuma poţi să mă întrebi ce vrei tu., a zis Gabriel, aşezându-se pe scaunul de lângă mine.
Ce puteam să îl întreb... Aaa gata ştiu.
-De ce sunt aici? Şi mai exact ce este locul ăsta?
A surâs, după care a început cu explicaţiile, pe care eu le aşteptam cu nerăbdare.
-În primul rând eşti aici pentru propriul tău bine. Locul ăsta este un program de protejarea vampirilor ca tine, adică celor care s-au născut cu veninul în corp.
Nu pot să uit cum a fost transformarea mea. A fost una oribilă, habar nu aveam că se va întâpla aşa ceva. Ştiu că îmi ardea tot corpul, iar primele luni după transformare, au fost groaznice...
Am mai luat o închiţitură din pahar, bucurându-mă de acel gust bune, pe care îl adoram, şi pe care am avut ocazia doar de câteva ori să-l simt, pentru că eu nu bea sânge omenes. Gabriel a continuat.
-Nu cred că ar fi trebuit să venim după tine aşa seara trecută, să te atacăm, iar tu să îmi omori doi camarazi, dar trebuie să trecem peste asta. Eram mândră de mine pentru că am reuşit să pun la pămând doi tipi bine antrenaţi, în situaţia în care eu nici măcar nu mâncasem nimic de 3 zile.
-Acuma tu trebuie să faci exact ceea ce iţi zic eu. O să ai o viaţă normală, o viaţă care se aseamănă foarte tare cu cea pe care ai avut-o înainte să ajungi aici.
-Cum adică.
-Adică... a luat o înghiţitură din pahar, după care a continuat, ăsta este un liceu pentru vampiri, o mică lume, într-o altă lume.
Un mic zâmbet mi-a apărut pe faţă.
-Oricum nu este nevoie să stai în cartierul Night, neapărat, şi să înveţi la liceul nostru, poţi să te plimbi toată ziua şi în cartierele oamenilor care sunt foarte aproape de aici.
-Pe bune? Tare...
-Da. Ţi-am zis că o să semene foarte tare cu viaţa ta de până acum, doar că există o mică problemă...
In timp ce el îmi zicea de "mica problemă" eu tocmai luam o înghţitură din pahar, care nu prea mi-a picat bine, pentru că m-am înnecat.
-Ce mică problemă, am întrebat foarte curioasă şi nelămurită, încă tuşind.
-Te-ai pricopsit cu mine..., a zis el în tăcerea adâncă a camerei.
Asta numeşte el problemă? Hai mă laşi.
-Ştii dar totuşi există un mic lucru pe care trebuie să îl respecţi. În fiecare zi trebuie să te prezinţi la cursul de rezistenţa, pe care cred că nu o să-l pici.
Mmmm, deci până la urmă, lupta din pădure a avut şi ea un efect benefic.
Am terminat ce aveam în pahar şi eu şi el, ne-am ridicat de la masă, şi ne-am îndreptat spre uşă, mai exact spre holul întunecat.
-Hai trebuie să cunoşti pe cineva., mi-a zis Gabriel cu entuziasm în voce.
