Lupta

-aceasta este o nouă poveste. nu are nici o legătură cu celălalte poveşti pe care le-am mai postat pe blog-

Niciodată nu am fost fata care să meargă la petreceri şi să danseze, până nu o mai ţin picioarele. Tot timpul eram mai retrasă, preferam să îi văd pe alţii cum se distrează. şi cum dau sticla de bere pe gât la fiecare început şi sfârşit de melodie. 

De data aceasta am ales să fac accelaşi lucru. Ştiu că ar fi fost mai bine să ies şi eu în evidenţă, dar pur şi simplu nu îmi stă în fire.

Am dus paharul al gură şi am mai luat o înghiţitură din bere. Toată gândirea mi-a făcut mare sete. Canapeaua pe care stăteam este foarte confortabilă, ca să nu mai spun că îmi dă tot spectacolul de pe ringul de dans în faţa mea. 

Elizabeth era sufletul petrecerii. Este foarte diferită faţă de mine. Îi plac petrecerile şi aglomeraţia,  cu toţi băieţii cu care se sărută, se visează măritată, este mult mai nebună şi mai spontană decât mine, iar unduielile pe care le face pe melodia asta din fundal, îmi dă ocazia să văd că poate fi şi senzuală.

-Charlotte, hai vin-o!

Şi asta eram eu. Elizabeth mă chema pe ringul de dans, iar eu nu mai puteam să o refuz şi de data asta. "Un dans", mi-am spus în mine, dar mi-am dat seama că vor urma mult mai multe.

-Heheheiii. În sfârşittt! Ce ţi-a luat aşa mult?, mi-a spus cu veşnicul ei zâmbet pe faţă.

-Ahhh, nu ştiu., i-am răspuns nonşalantă.

Adevărul era că ce doamne iartămă, eram la munte, unde se presupune că ar trebui să mă distrez, pentru că majoritatea şcolii este aici, sau mă rog cei mai importanţi puşti, care nu dau un căcat pe nimic, simt pur şi simplu fiecare sunet al melodiei, iar trupurile lor se unduiesc după cum le zice muzica. 

Le-am urmat medelul. Mi-am închis ochii şi m-am lăsat purtată de val. Mă simţeam bine... Poate chiar bine. Dar brusc ceva mi-a tăiat toată pofta. Atunci mi-am adus aminte. Aveam o mare problemă, pe care trebuie să o rezolv cât mai repede cu putinţă, pentru că altfel nu ştiu de ce sunt în stare. 

Nu avema nevoie de oghindă ca să îmi dau seama...

-Char, ai ochii roşiii..., mi-a şoptit, Eli, furându-mi vorba din gură.

Ştiam că se va întâmpla mai repede sau mai târziu, pentru că niciodată nu durează pentru veşnicie, nimic nu este veşnic, şi mai ales,.... mai ales, asta...

-Char, pleacă repede, înainte să te vadă cineva., mi-a spus foarte hotărâtă Eli. 

Aşa era trebuia să plec din hotel, trebuia să merg să... vânez. Urăsc chestia asta mai mult decât ar putea cineva vreodată. Cu toate că nu suport să sacrific bietele animale, atunci când îmi satisfac plăcearea, mă simt aşa de bine, ca în al 9-lea cer, iar asta este de neexplicat. Simţă că ţi se ridică firele de pe şira spinării, şi că părul ţi se face măciucă, iar papilele gustative, sunt inundate de plăcere...

Mi-am luat căciuliţa mea cu ciucuraş, -foarte şic- de pe masă, şi am ieşit foarte repede afară. Nu că aş mai simţi frigul sau căldura, sau orice alt lucru din acestea, dar trebuie să  par normală.

Trebuia să plec cât mai repede de aici până când nu ajungea pofta mea la apogeu. Pădurea, este cea mai bună alegere, iar acolo singur am să găsesc un iepuraş, dacă am noroc, sau cevaaa...

Cobor în grabă scările şi mă strecor printre copaci în întunericul pădurii. Nu am nevoie de lanternă sau eu mai ştiu de altceva de genul acesta, pt că am nocturna mea proprie... Ahh la naiba, mi se udă cizmele care nu sunt făcute tocmai de zăpadă. Oricât nu aş fi simţit eu frigul, tot îmi ieşea abur pe gură. Mi-am îndesat mâinile în hanorac, şi am luat-o la sănătoasa.

Miros adânc, sperând că poate întâlnesc ceva, orice cât de mic. După cum sperasem, am adulmecat -cât de aiurea sună- un lup, al cărui sânge miroasea apetisant. 

Sunt aşa de bucuroasă. Mă las purtată de val şi o iau la sănătoasa spre lup. Nu mai conta, ştiam unde era. Se ascundea sub un copac, aşteptând parcă să mă reped la el. Iubesc animalele, dar dacă ar şti cineva cu adevărat ce le pot face, m-ar omorî. 

-Bună, păpuşa., am auzit unde apoape de mine, o voce de bărbat foarte groasă.

Ce naiba?... Am pus frână, pentru că în faţa mea a apărut un bărbat cu un trup masiv de care apoape că m-am izbit.Nu se poate. Nu are cum. Ştiu cine sunt tipii ăştia, şi este clar ce vor de la mine.

Ohh fuck it. Nu acum... Nu puteau şi ei să aştepte până când mâncam şi eu ceva şi aveam forţele întregi. Aşa nu am mai mâncat de 3 zile, ceea ce înseamnă că sunt foarte, foarte slăbită.

Nu am mai stat mult pe gânduri şi i-am tras un pumn în burtă tipului înalt, şi mare ca o stâncă din faţa mea. Din spate s-a repezit un altul, căruia i-am dat un şut în burtă, şi l-am trimis în copacul din spatele meu. Un alt tip mai slăbuţ, s-a repezit ca un fulger la mine, şi m-a apucat cu o iuţeală imensă de gât, a cărui strânsoare mă sufoca. Cu toate puterile cu care am mai rămas, am reuşit să zic o incantaţie, cu ajutorul căreia, mi-am încins mâna. I-am dat mâna la o parte, i-am, făcut brânci aşa fel încât să cadă cu faţa în sus, după care am luat creanga de jos şi i-am înfipt-o în inimă. Trebuia să trec la fapte. Deja camarazii lui se trezeau, iar unde din spate a mai apărut încă unul. Un vampir superb, tânăr, poate de aceeaşi vârtă ca mine, care din păcate lucra pentru cel rău... Too bad.

I-am smuls creanga din inimă celui pe care l-am lăsat pe vecie fără suflare, după care m-am întors la tipul mare, pe care l-am lovit cu un pumn în faţă, după care l-am înjunghiat, cu o forţă mai mare decât am crezut în inimă. Nu mai puteam. eram depăşită numeric. Sigur tipul chipeş era desertul, care era menit să mă captureze, iar restul erau doar un mod de-ami stoarce orice forţă din mine. 

Tipul pe care l-am împins spre copac, are şi el o creangă destul de ascuţită în mână. Era prea mult. Deja a venit şi celălalt tip în spre mine. Nu ştiam ce să mai fac. Amândoi erau super puternici şi superi rapizi. Trebuie să îmi fie învăţare de minte să nu mă mai las neglijată niciodată.

-Hei, Matt, nu o răni prea rău., a zis tipul chipeş, spre cel cu creanga în mână, după care negru în faţa ochilor mei. M-a lovit drept în moalele capului, iar forţa de care eram lipsită în acest moment, m-a făcut să mă probuşesc ca o mămăligă la pământ.